Spitalul Călinești - file de istorie

Luni, 06 Iunie 2016 22:30

# Instituția a fost la un pas de a nu mai fi  construită, din cauza participării primarului comunei la Răscoala din 1907

Una din instituțiile care au lăsat o puternică amprentă asupra întregii localități, dar și a localităților învecinate, este Spitalul Călinești. Cu peste un secol de activitate, rezistând războaielor mondiale și cutremurelor, cu zeci de mii de pacienți tratați aici, Spitalul Călinești poate fi considerat un reper al regiunii. Puțini știu însă ce istorie zbuciumată ascunde ridicarea acestuia și, mai ales, faptul că a fost la un pas de a fi ridicat în altă comună, datorită implicării primarului de atunci, alături de săteni, în vâltoarea Răscoalei anului 1907
La data de 30 mai 1906, Ministerul de Interne trimite o adresă Prefecturii Muscel prin care o anunță cu privire la luarea deciziei construirii, în acest județ, a unui spital, cu ocazia împlinirii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I.  Prefectul, la acea dată Gheorghe Negulici, este însărcinat să decidă în ce localitate va fi construit acesta (vezi facsimil 1).
Pe răspunsul notat, după cum se vede, imediat, pe același document, prefectul ia o decizie care va schimba definitiv viața localnicilor: ”Se va comunica părerea de a se construi un spital rural în Plasa Podgoria în Comuna Călinești pe terenul ce statul va ceda din moșia Călinești.”
După numai câteva zile, la 5 iunie 1906, prefectul Negulici înaintează Ministerului de Interne propunerea ca spitalul alocat județului Muscel să fie construit la Călinești. Propunerea conține și motivații puternice, de ordin geografic, administrativ, de asigurare a terenului, utilităților etc.:
”Referitor la Ordinul Dv… din 30 mai a.c., am onore a vă comunica:
1. Că Comunele de munte din Plășile Nămăești-Văleni și Godeni-Stănești sunt deservite de spitale județene din orașu Câmpulung;
2. Comunele din plășile Dârmănești-Golești, Rîuri și Davidești-Stâlpeni sunt deservite de Spitalu Rural Racoviță;
3. Singură vechia Plasă Podgoria astăzi Golești Leurdeni nu are un spital rural în apropiere.
Considerând că acestă Plasă cu populațiune numeroasă, în majoritate săracă, bântuită forte des de bole epidemice și de pelagră, merită tătă îngrijirea nostră și ar fi de mare ajutor pentru a ușura suferințele locuitorilor acestui ținut prin înființarea unui spital rural în acestă Plasă.
Având în vedere că în Comuna Călinești statul posedă o moșie de mai multe sute de Hectare din care ar putea ceda terenul necesar pentru clădirea unui spital.
Considerând că Comuna Călinești este situată în mijlocul Plăsei, că este o localitate sănătosă, că pe moșia statului se găsește și apă bună de băut ceea ce este o condiție neapărată pentru un spital.
Având în vedere că deși Dl. Medic Primar ar fi de altă părere de ase construi spital într`o Comună de munte din Plasa Stănești dar considerând că Comunele din acea plasă sunt deservite dupe cum am arătat de spitalu Județen din C.lung, dar afar de acesta Comunele de munte din Plasa Stănești prin poziționarea lor topografică se găsesc în bune condiții de salubritate și nu are o nevoie absolută de o cam dată de un spital rural.
Pentru tote aceste considerațiuni sunt de părere și
Vă rog D-le ministru a dispune ca spitalul rural destinat pentru acest județ să se construiască în Comuna rurală Călinești, Comună situată în centru Plășei Golești Leurdeni și de acest aviz nu mă îndoesc că vor fi toți omenii de bine care dezbrăcați de interese personale nu doresc de cât interesul general al sănătății populațiunei noastre de la sate.” (1)
La 12 iulie 1906, Ministerul de Interne – Direcțiunea Generală a serviciului sanitar transmite o nouă directivă prefectului, și anume de a se interesa dacă în Călinești se poate identifica un teren de minim un hectar și jumătate liber, dacă are în apropiere vreun curs de apă, dacă ”este cu putință a se arunca apele din canal în vr`o rîpă de scurgere, ca să nu aducă vătămere locului vecin?” (2)
Adresa mai menționează că răspunsul este necesar ”cât mai neîntârziat, pentru a putea trimite la timp în localitate comisiunea însărcinată cu alegerea terenului ce întrunește condițiunile cele mai avantagioase.” (3)
Prefectura răspunde neîntârziat, menționând că din moșia respectivă se poate interveni la Ministerul Domeniilor pentru a se ceda 3 hectare, că în zonă este un curs de apă, că în aval de zona aleasă nu sunt locuințe care să fie afectate de deversarea apelor uzate. Prefectul mai menționează că ”Am fost de părere a se ceda 3 Hectare pentru ca pe lângă clădire și curte să se poată face și oaricare plantațiuni de arbori care cu timpul să formeze un mic parc sau grădină de agrement forte folositore pentru convalescenți.” (4)
Am menționat paragraful de mai sus din două motive. În primul rând, această idee vizionară a prefectului Negulici a permis, într-adevăr, formarea parcului din fața instituției, astăzi umbrit de brazi seculari. Dar a permis, așa cum se va vedea mai jos, și extinderea spitalului, după zeci de ani, cu un nou și modern corp.
În vara aceluiași an se organizează prima licitație pentru construcția clădirii. La aceasta, pentru Călinești nu se prezintă nici un constructor. Ulterior, lucrarea îi este atribuită firmei unui italian, Salvatore Rosazza, din Pitești. Acesta începe, din vara lui 1906, să fabrice, în Călinești, cărămidă pentru construcția spitalului. Pe terenul atribuit, parte a fostelor moșii Slătineanca și Castrișoaia, se sapă două gropi/puțuri, pentru a se constata dacă se pot asigura nevoile de alimentare cu apă. Apa este dusă la analize.
În sfârșit, la 10 octombrie 1906, oficialitățile județului se întâlnesc pe terenul desemnat, pentru a face constatările de rigoare. Se constată existența apei, însă se recomandă și preluarea unei suprafețe de 3300 m.p. vis-a-vis de terenul spitalului, peste drum, unde izvoarele subterane erau mai puternice, pentru a fi siguri că se pot îndestula nevoile de aliimentare cu apă. Terenul stabilit pentru construcția spitalului, exceptând partea de peste drum, ”are o întindere de aproximativ 2 ½ hectare având o formă dreptunghiulară; partea de la șosea are o lungime de 180 m.l., partea despre apus tot 180 m.l., iar părțile latrale de sud și nord au lungime de câte 140 m. liniari. (5)
Ministerul Domeniilor răspunde favorabil cererii de a preda cele trei hectare desemnate, corespondența ulterioară fiind purtată prin Ocolul Silvic Leordeni, cel care administra terenurile din zonă. Terenul este, ulterior, trasat, predat și dat, mai departe, constructorului pentru a începe lucrările. Doar că, în primăvara anului 1907, călineștenii se ridică la răscoală. Printre ei este regăsit și primarul comunei, Ionescu-Gardin. Drept pentru care începerea construcției se tot amână și, la un moment dat, se vorbește de renunțarea la locația din Călinești în favoarea comunei Domnești. În iulie 1907, Ministerul Domeniilor, cel care cedase terenul, îl întreabă pe noul prefect dacă se va mai construi spitalul la Călinești.
Abia în ianuarie 1908 se decide, în mod final, construirea Spitalului Călinești pe actuala locație. Un episod încărcat de istorie, care merita să fie consemnat aici (vezi facsimil 2).
Vechiul Spital Călinești este, din punct de vedere arhitectural, de tip pavilion,  construit din cărămidă și învelit cu țiglă. Acesta va funcționa, între 1908 și 1949 cu o singură secție – Medicină Generală, având, în toată această perioadă, 25 de paturi și câte un singur medic. (7)
Medicii care au funcționat în această perioadă sunt:
1. Ioan Dumitrescu, primul medic al Spitalului Călinești, între 1908 și 1916;
2. H. Machelarie, între 1916 și 1925;
3. Gheorghe Baludima, între 1925 și 1938;
4. Temelie Alexandru, între 1938 și 1949
Aceștia au fost ajutați, în toată perioada menționată, de o moașă, ulterior de doi oficianți sanitari, două infirmiere și patru îngrijitori.
În primăvara anului 1944, medicul Alexandru Temelie pleacă pe front. În una din ultimele însemnări din această perioadă, acesta notează în Registrul de inspecțiuni pe anul 1944-1945:
”În comună nu s-a descoperit nici un caz nou de scarlatină, nici de altă boală infecto contagioasă.
Elevii școlilor, ce sunt în prima zi de cursuri după vacanță, sunt sănătoși, absenții deasemeni. Motivul general al absenților este lipsa de îmbrăcăminte și încălțăminte.
Întrucât în comună sunt aduși un număr de prizonieri ce vor lucra la refacerea șoselei naționale, iar baia comunală, din cauza lipsurilor arătate nu poate fi folosită pentru curățenia lor corporală, se va raporta din nou D.lui medic șef al județului. De situația băilor s-a sesizat și Dl. subprefect cu ocaziunea inspecțiunei din ziua precedentă.
Dl. primar este rugat a convoca comitetul de salubritate pentru a activa în săpt. curățeniei din luna ianuarie” (8).
Alexandru Temelie revine de pe front repede, în a doua jumătate a lunii mai din același an, 1944. Perioada sa de absență a fost acoperită de un medic al circumscripției Leordeni, care, periodic, a acordat consultații medicale, a tratat bolnavi la Spitalul Călinești, dar a efectuat și inspecții de teren în comună. La plecarea acestuia, odată cu întocmirea ultimului raport, semnalează că ”Baia populară funcționează săptămânal” (9).
Între anii 1945 și 1956, spitalul crește de la 25 de paturi la 90 de paturi. În anul 1968, spitalul avea 145 de paturi și 14 medici de diferite specializări. (10)
Până în anul 1949, instituția de sănătate a fost iluminată cu lămpi de petrol. Între 1949 și 1952 s-a folosit un motor propriu pentru producerea curentului, spitalul fiind, după această dată, racordat la rețeaua națională.
În anul 1955 a luat ființă, tot aici, o stație de salvare.
În anul 1956 a fost creat un punct de transfuzii.
În anul 1958 se înființează, pe lângă spital, o policlinică cu cinci cabinete de specialitate.
Din anul 1963, dezvoltarea instituției medicale este marcată de apariția medicului Ion Crăciun, care, ulterior, va da numele spitalului. Acesta a activat ca medic și director aici, între 1963 și 1996. (11) Chirurg de excepție, recunoscut național, doctor în medicină (1975), Ion Crăciun contribuie decisiv la ridicarea Spitalului Călinești pe o treaptă superioară în rândul unităților de profil. Apar sau sunt modernizate, sub conducerea sa, camera de gardă, blocul operator, secțiile spitalului, laboratoarele de analize medicale, radiologie, ecografie. Stația de salvare evoluează, mașinile sunt înlocuite, sunt dotate corepsunzător (vezi foto 1).
În anul 1985 este inaugurat noul pavilion, cu o suprafață construită de 4900 m.p., în curtea vechiului spital. Construcția de amploare a fost posibilă datorită alocării, cu aproape 80 de ani în urmă, a unui spațiu suficient de generos vechiului spital.
Modernizarea s-a simțit și în cifrele statistice. Dacă, în 1938, gradul de mortalitate din spital era de 4%, între 1945 și 1956 a scăzut la 3%, iar în anii 1960 la 1%. După inaugurarea noului pavilion, mortalitatea înregistrată a fost de aproape 0,5% (vezi foto 2)
Prin Hotărîrea de Guvern nr. 212/9.03.2011, pe fondul crizei economice tot mai acute, datorită cheltuielilor ocazionate de funcționarea unei instituții medicale, se întocmește o listă cu spitalele din întreaga ţară care urmau să intre într-un program de revizuire, în urma căreia unităţile regăsite pe acea listă vor fi transformate în aziluri de bătrîni. În Argeș apar patru unități, Spitalul Teja Papahagi Domneşti, Spitalul de Boli Cronice Mozăceni, Spitalul Dr. Ion Crăciun Călineşti şi Spitalul de Boli Cronice Rucăr. Consiliul Judeţean adresează memorii Ministerului Sănătăţii, pentru păstrarea în activitate a celor patru unități medicale din judeţul Argeş. La cererile plecate spre București achiesează și 11 comune arondate, prin primarii acestora. (12). Unitatea este închisă, fapt ce se întâmplă, dealtfel, și cu celelalte trei spitale menționate mai sus.
Instituția este redeschisă în luna mai 2013, funcționând cu circa 40 de paturi, sub tutela Spitalului Mioveni, ca soluție juridică pentru reînceperea funcționării.
În momentul de față, Spitalul”Dr. Ion Crăciun” deservește o populație de circa 50.000 de locuitori, funcționând cu un număr de 101 paturi și următoarele secții:
# A.T.I. - 5 paturi
# Medicină internă - 30 paturi
#Obstetrică-Ginecologie - 25 paturi
# Pediatrie - 26 paturi
# Chirurgie Generală - 15 paturi (13)

........................................................

1. Arhivele Statului Argeș, Pitești, Fond Prefectura Județului Muscel, Dosar 60/1906
2. op. cit., p. 5
3. op. cit., p. 5
4. op. cit., p. 7
5. op. cit., p. 17
6. Argeșul și Muscelul, spații istorice ale românismului, Vol. I, Ed. Tiparg, 2013, p. 234
7. Arhivele Statului Argeș, Dosar 16/1944, fila 3
8. op. cit., fila 18
9. Argeșul și Muscelul, spații istorice ale românismului, Vol. I, Ed. Tiparg, 2013, p. 234
10. Enciclopedia Argeșului și Muscelului, Vol. I, Biblioteca Județean Argeș, Pitești, 2010, p. 241
11.  Spitalul Călinești la răscruce de vânturi - Săptămânalul Atitudine în Argeș, ediția 21-27 martie 2011
12. Argeșul și Muscelul, spații istorice ale românismului, Vol. I, Ed. Tiparg, 2013, p. 235
13. Argeșul și Muscelul, spații istorice ale românismului, Vol. I, Ed. Tiparg, 2013, p. 235
Material realizat de Spiridon Voinescu