De ce nu-l înţeleg pe Emil Boc

Miercuri, 20 Aprilie 2011 01:33

Adrian Vasiliu.
Nu am participat, din motive obiective, la întâlnirea pe care premierul Emil Boc a avut-o cu oamenii de afaceri argeşeni, joia trecută. Ştiu că şeful guvernului a vorbit vreme de câteva ore bune, prezentând în faţa mediului economic de pe la noi rezultatele politicii sale, precum şi perspectivele legate de investiţii şi dezvoltare pe bani europeni. Nimic nou până aici, pentru că primul ministru al ţării noastre are, în principiu, cam acelaşi tip de discurs de vreo câteva săptămâni încoace, de când ne tot anunţă că am ieşit din recesiune. Cu toate acestea, pen tru a nu rămâne neinformat, am ţinut să urmăresc emisiunea din seara aceleiaşi zile, de la Argeş TV, în care mă aşteptam ca premierul să dea explicaţii faţă de toate chestiunile legate de Argeş care s-au întâmplat şi încă se întâmplă. Adică despre spitalele închise, Arpechimul transformat în fier vechi, drumul spre Câmpulung care nu se mai repară şi alte asemenea subiecte de interes pentru noi, cei care trăim pe aceste meleaguri. N-am rămas dezamăgit decât pe jumătate, pentru că Emil Boc a răspuns, cu zâmbetul pe buze, cam la toate întrebările adresate, pe temele pe care le-am pomenit anterior. Numai că m-a nedumerit puţin modalitatea în care a ales să o facă. Când a venit vorba de spitale, s-a mărginit să spună că trebuie făcută reformă, că e mai bine să ai mai puţine spitale, dar mai bine echipate, decât multe şi slab dotate, dar n-a ştiut, sau poate n-a vrut, să explice de ce din Argeş au fost eliminate patru spitale, iar din judeţele cu populaţie maghiară niciunul. N-a spus nici când vom avea drumul spre Câmpulung reparat, mărginindu-se doar să promită că această reparaţie se va face. Cândva. La fel ca şi tronsonul de autostradă Piteşti-Sibiu. Cât despre Arpechim, se vedea cu ochiul liber cât îl doare pe primul ministru situaţia miilor de oameni  care îşi vor pierde locul de muncă de acolo. Atât de mult, încât nu a uitat să arunce întreaga vină pe guvernul care a privatizat Petromul şi pe partidul care-l susţinea, adică pe PSD. Nici aici n-am auzit soluţii concrete. De fapt n-am prea auzit decât promisiuni. Și-atunci cum să fii de acord cu Emil Boc atunci când îţi mulţumeşte pentru înţelegerea cu care tu, român, îl laşi să taie pensii şi salarii ca să cârpească deficitul? Eu unul nu-l înţeleg, pentru că nu mi-a explicat niciodată clar de ce a luat şi ia măsurile impopulare pe care le ia. N-a făcut decât să promită şi să dea vina pe alţii. Or, dacă nu ştii să comunici, ci doar te disculpi 24 de ore din 24, cum să te înţeleagă şi să te mai creadă lumea?