Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni: Ion C. Vasiliu

Luni, 27 Iunie 2016 13:51

Continuăm acest serial, purtând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicaţia noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când am oferit cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D. Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2004). Apoi, folosind paginile etapei 1-7 februarie 2016, autorul s-a oprit asupra cercetătorului ştiinţific şi omului de cultură, Radu Stancu (1937-2008), director renumit al Muzeului Judeţean Piteşti (1967-2005), ulterior (7-13 martie 2016), informaţiile prezentându-l pe istoricul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996), considerat fondatorul muzeologiei contemporane din

Argeş-Muscel. În succesiune, numărul din 18-24 aprilie 2016 relevă contribuţia cunoscutului analist, Valeriu-Florin Dobrinescu (1943-2003), la diversificarea istoriografiei autohtone şi continentale, iar cel aferent perioadei 29 mai – 5 iunie 2016 sintetizează participarea conferenţiarului Constantin I. Dumitrescu (1936-1980) la dezvoltarea Centrului Universitar Piteşti.

După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe site-ul nostru: www.atitudineinarges.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul, nu incumbă conotaţii politice, finalizarea preconizând ziua de 20 mai 2018 (Piteşti-630).
Pentru iunie 2016, calendarul înscrie, convergent spaţiului geografic tradiţional, numele unor importanţi specialişti, colaboratori comunitari şi susţinători ai proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Radu Albu (ziarist); Stelian Bajureanu (inginer); Ion Horea Gliniastei (publicist); Petre D. Ionescu (medic); Alexandru Mirodan (dramaturg). Autorul serialului, istoricul Petre Popa, preferă, însă, prezentarea constructorului contemporan, originar din reşedinţa Argeşului, inginerul Ion C. VASILIU (1936-2000).

PASIONAT DE ŞTIINŢELE EXACTE ŞI BASCHET

Joi, 23 iunie 2016, evocăm numele şi faptele prietenului nostru, Iancu Vasiliu, ziua reamintind naşterea sa, în urmă cu opt decenii (23 iunie 1936), la Piteşti. Spre regretul tuturor celor care l-am cunoscut şi apreciat, decesul survenea, neaşteptat, vineri, 8 septembrie 2008, în municipiul Târgu Mureş. Avea, prin urmare, 64 de ani, marea majoritate petrecuţi pe şantierele Argeşului. Se odihneşte veşnic în Cimitirul Sfântul Gheorghe Piteşti. Provine dintr-o familie de constructori, tatăl, Constantin, fiind conductor principal pentru amenajarea drumurilor şi podurilor, iar mama, Elena, şefa biroului teritorial. Sunt amintiţi în Anuarul general al oraşului Piteşti şi judeţului Argeş (1936), lucrând, atunci, la Serviciul Tehnic al Prefecturii. Viitoarea profesie a fiului lor, Ion, se datorează inclusiv acestui statut particular.
Inginerul adus în prim-plan este absolventul Şcolii Medii de Băieţi Nr. 1, astăzi, Colegiul Ion C. Brătianu, seria din care a făcut parte (1950-1954) obţinând, la Examenul maturităţii, rezultate notorii, consemnate în analele instituţiei. Printre cei apropiaţi lui, s-a aflat elevul Marius Iosifescu, devenit matematician celebru, membru al Academiei Române. Pasionat de ştiinţele exacte, dar practicând şi baschetul, adolescentul Ion C. Vasiliu rămâne, pe timpul liceului, preferatul mai multor cadre didactice, afirmate plurivalent, în etapa amintită: Dumitru Mihalaşcu (Matematică); Florin Cosmescu (Fizică); Alexandru Priboescu (Chimie); Gheorghe Muranevici (Sport). Deseori, numele profesorilor, perindaţi la clasele VIII – XI, dar şi cel al directorilor, Ion Steriopol (Limba franceză), sau Gheorghe Toma (Geografie), erau evocate în convorbirile noastre amicale. Competiţiile baschetbaliştilor i-au cultivat spiritul de echipă, rigoarea, perseverenţa, calităţi regăsite, ulterior, în activitatea productivă, responsabilităţi civice, licitarea eforturilor intelectuale, ori ca antrenor în domeniu.
Notele scrise pe Diplomă, precum şi recomandarea expresă a Consiliului pedagogic, privind oportunitatea frecventării cursurilor superioare, au favorizat accesul absolventului Ion C. Vasiliu, din Piteşti, la Institutul de Construcţii Bucureşti, structură universitară atractivă pentru tinerii acelor vremuri. Remarcăm faptul că, deceniile imediat postbelice au presupus, inclusiv în Argeş-Muscel, ample investiţii etatiste, urmărind generalizarea electrificării, extinderea căilor ferate, edificarea platformelor industriale, conturarea marilor aglomerări urbane. Îndeplinirea unor asemenea Directive a transformat pregătirea noilor generaţii de constructori în prioritate naţională! Printre aceştia s-a aflat şi Ion C. Vasiliu.
Consecvent tradiţiei familiale, optează pentru Facultatea de Construcţii Feroviare, specialitatea Drumuri şi Poduri, studii superioare finalizate, prin Examenul de Stat, în iunie 1960. Debutează, conform Repartiţiei Guvernamentale, ca stagiar (1960-1962), la Intreprinderea Construcţii Drumuri Nr. 1, Bucureşti, aparţinând Ministerului Transportului şi Telecomunicaţiilor, activitate continuată pe Şantierul Nr. 14 Ploieşti (1962-1963). S-a transferat, apoi, la Regionala Craiova, Şantierul 23 Piteşti, unde era numit adjunctul şefului de brigadă (1963-1966). Va conduce, efectiv, Lotul Drăganu, organizat în vederea modernizării traseului rutier Piteşti – Râmnicu Vâlcea, numit, astăzi, DN7/E15A. Ingineria se dovedea promiţătoare şi pasională.

CONTRIBUŢII LA CONSOLIDAREA EFIGIEI ARGEŞULUI CONTEMPORAN

Pentru Ion C. Vasiliu, consacrarea survine, treptat, după angajarea, iniţial, ca inginer-şef adjunct, la Trustul de Construcţii Argeş (1 februarie 1966). Traversează, împreună cu specialiştii timpului, perioade care definesc evoluţia arealului nostru ancestral, specifice deceniilor 1966-1996, responsabilităţile personale suprapunând, existenţialist, afirmarea şi restructurarea acestei cunoscute unităţi economice a României.
După acomodarea amintită mai sus (1966-1967), devine, succesiv, în Piteşti, inginer-şef la: Grupul Construcţii Nr. 2 (1967); Grupul Construcţii Nr. 1 (1967-1968); Şantierul Nr. 2 (1969); Şantierul Construcţii-Montaj Nr. 3 (1969-1974); Şantierul Construcţii-Montaj Nr. 1 (1974-1978); Şantierul Construcţii-Montaj Nr. 4 (1982-1984); Antrepriza Generală Construcţii-Montaj Nr. 4 (1984-1985). Prin reorganizare internă, este promovat directorul Antreprizei Nr. 3 (1985-1990), ulterior, directorul Grupului de Şantiere Nr. 3 Argeş (1 iulie 1990 – 1 ianuarie 1991). Asemenea date, preluate după Carnetul de muncă, Seria T.m. Nr. 140 140, aparţinând inginerului Ion C. Vasiliu, ne permit să generăm informaţii istorice, privind mobilitatea schemei operative din unitatea complexă amintită, adaptată cerinţelor definitivării, cu precădere, a cartierelor însumând mii de apartamente şi zeci de mii de locuitori.
Spre documentarea cititorilor, Trustul de Construcţii Argeş, activitate efectivă în perioada 1950-1990, a contribuit, nemijlocit, sub conducerea directorilor Petre Argeşanu, Gheorghe Băiaşu, Ion Ionescu, Constantin Olteanu, Ion Popescu, la redimensionarea oraşelor Piteşti, Câmpulung, Curtea de Argeş, Costeşti, Mioveni, Ştefăneşti, Topoloveni, dar şi a multor aşezări rurale. Rezultatele speciale, obţinute în 1979, au determinat conducerea ţării să acorde, la 18 aprilie 1980, trustului nostru, Locul I şi Ordinul Muncii Clasa I (director, Constantin Olteanu), pentru realizarea programelor anterioare, creşterea productivităţii, calitatea lucrărilor. Asemenea succes, ori alte înfăptuiri perene, din Argeş-Muscel, proprii acelor vremuri, subsumează, fără îndoială, inclusiv contribuţia inginerului Ion C. Vasiliu.
Numele său este interferat, direct, până în 1990, executării, la Piteşti, a multor edificii emblematice, precum: Hotelul Muntenia II/Turnul (1974-1976), investiţie guvernamentală, proiect unicat, arhitectură Nicolae Ernst, rezistenţă, Eugeniu Dumitrache, primar, Valeriu Nicolescu, inaugurare, 30 aprilie 1976, beneficiar, Oficiul Judeţean de Turism Argeş, director, Ion Coman; Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti-Mărăcineni (1975-1976), proiectanţi, Mihail Sthaif, Valentin Stratu (Bucureşti), finanţare, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, beneficiar, unitatea nominalizată, director general, Constantin Ioniţă; Spitalul de Pediatrie Piteşti (1983-1984), arhitecţi, Maria Mulţescu, Alexandru Mulţescu, investiţie guvernamentală, beneficiar, Consiliul Judeţean Argeş, inaugurare, 3 noiembrie 1984, primar, Manole Bivol, director fondator, Constantin Capătă; Casa Cărţii (1985-1989), şef de proiect, Pompiliu Soare, titularul investiţiei, Consiliul Municipal Piteşti, inaugurare, 16 noiembrie 1989, primar, Nicolae Zevedei, beneficiar, Centrul de Librării Piteşti, director, Petre Lungu; Casa Artelor (1985-1990), arhitect, Pompiliu Soare, titularii investiţiei, Consiliul Judeţean Argeş, Uniunea Artiştilor Plastici din România, preşedinte, Ion Sălişteanu, beneficiar, Filiala Piteşti a Uniunii Artiştilor Plastici, preşedinte, Ion Pantilie.
Adăugăm: blocurile înalte A1-A5, Zona centrală Piteşti-Est, proiectare, Ion I. Popescu, Ion V. Popescu, având, la parter şi mezanin, spaţiile comerciale Fortuna (Premiul Uniunii Arhitecţilor din România pentru 1974); blocul înalt denumit, convenţional, Centru Piteşti-Vest, cu diverse magazine; Terasa Turist, devenită Casa Universitarilor (strada Eroilor); alte repere funcţionale.

ADAPTARE LA ECONOMIA DE PIAŢĂ

Legislaţia guvernelor României (1990-1991) impune disoluţia Trustului de Construcţii Argeş, oficializată prin Decizia Nr. 243, din 21 decembrie 1990, prefect, Ion Cîrstoiu. Normativele sunt aplicate începând cu 1 ianuarie 1991. Se înfiinţau opt societăţi comerciale pe acţiuni, respectiv: Apartamentul; Conmus; Infocon; Instag; Nordco; Premeco; Secona; Selca. Patrimoniul fostului Trust est dijuns, bazele de aprovizionare şi producţie dobândesc altă configuraţie, lucrările nefinalizate continuă selectiv, raportându-se la suportul financiar al beneficiarilor, sunt antamate rezervoare profitabile.
În asemenea context, Grupul de Şantiere Nr. 3 Argeş (1990-1991), director, Ion C. Vasiliu, se transformă în SC Apartamentul SA Piteşti, structură condusă, ca manager (1991-1997), prin strădaniile aceleiaşi persoane. Inginerul Ion C. Vasiliu este, aşadar, fondatorul noii entităţi, gândite concurenţial. Acumulările anterioare, reevaluarea conlucrării cu subalternii, atragerea tinerilor, introducerea anumitor tehnologii performante, parteneriatele profitabile au favorizat primele bilanţări pozitive, firma Apartamentul rezistând, pe piaţă, şi în 2016.
La 1 aprilie 1997, după aproape patru decenii de prezenţă neîntreruptă la conducerea diverselor şantiere, inginerul Ion C. Vasiliu s-a retras din activitate, oferind manageriatul societăţii amintite, fostului său adjunct, inginerul Ion P. Cantu, născut la Şuici (Argeş). Raportul, prezentat atunci acţionarilor, releva, pentru etapa 1991-1997, noi edificii reprezentative ridicate la Piteşti, sub egida celui care va rămâne consemnat, perpetuu, alături de alţi constructori renumiţi, în cronica aşezării noastre multiseculare.
Exemplificăm prin: Direcţia Generală a Finanţelor Publice Argeş (1991-1997), proiect unicat, propus de arhitectele Ileana Oprescu, Adina Toader, investitor, Ministerul de Finanţe, beneficiar, Consiliul Judeţean Argeş, directori generali, Ioan Şt. Chiriţă, Ion Mihăilescu; Sucursala Casei de Economii şi Consemnaţiuni Argeş (1994-1996), arhitect, Pompiliu, Soare, investitor, Consiliul Judeţean Argeş, beneficiar, instituţia amintită, director general, Gheorghe Sandu, primar, Tudor Pendiuc, inaugurare, 13 mai 1996; Universitatea Constantin Brâncoveanu Piteşti (1996-1997), arhitect, Ion V. Popescu, investiţie privată, beneficiar, unitatea nominalizată, rector, Alexandru Puiu, inaugurare, 7 noiembrie 1997.

CETĂŢEAN ŞI FAMILIST CONVINS

Cu deosebire după 1962, reşedinţa Argeşului cunoaşte sporuri demografice semnificative, stabilindu-se, aici, locuitori veniţi din alte aşezări urbane, dar, mai ales, săteşti. Concomitent, specialişti ai zonei noastre au preferat Capitala României, sau centre superioare, ca potenţial economic, oraşului Piteşti. Cu toate că, inginerul Ion C. Vasiliu a fost solicitat pentru responsabilităţi departamentale, va prefera să rămână, statornic, fiul comunităţii natale! Ataşamentul civic i-a fost onorat, special, prin alegerea în funcţia de viceprimar al municipiului Piteşti (1 ianuarie 1978 – 16 noiembrie 1982), preocupările administrative având tangenţă cu profesia tutelară. Continua, astfel, demersurile inginerului Gheorghe Marinescu, asumate, apoi, după 1982, de inginerul Eugeniu Mazilu, viceprimari proveniţi tot din breasla constructorilor.
Etapa 1978-1982 suprapune, istoriografiei municipiului Piteşti, câteva acţiuni de anvergură: realizarea cvartalelor Petrochimiştilor, Smârdan, Trivale II, Câmpineanu; dublarea podului peste râul Argeş; sistematizarea nodului rutier spre Câmpulung şi Topoloveni; reamenajarea Pieţei Comerciale Calea Bucureşti; stabilirea criteriilor conservării perimetrului Târgu din Vale; iniţierea şi organizarea primelor ediţii Simfonia lalelelor. Sunt obiective asupra cărora viceprimarul Ion C. Vasiliu a lăsat, împreună cu toată echipa municipală de atunci, listată bibliografic, amprente indubitabile.
Încă din anii studiilor liceale, a fost preocupat de cunoaşterea spiritualităţii autohtone, fenomenologiei continentale, tendinţelor universaliste. Ca urmare, excursiile familiale, interne sau externe, realizate, de regulă, estival, s-au transformat în documente tematice, concluziile raportându-se, pragmatic, la viaţa Cetăţii. Idealurile inginerului Ion C. Vasiliu au devenit suportul optimismului cotidian! Soţia sa, Maria, născută Simionovici, este absolventa Facultăţii de Medicină din Cluj, remarcându-se, apoi, prin excepţionale calităţi profesionale, demonstrate, veridic, la Spitalul Judeţean Argeş. În Casa Iancu şi Mara Vasiliu, au apărut, succesiv, copiii lor: Radu (născut la 30 iulie 1961), inginer, profilul Automobile Rutiere (Piteşti), acum, rezident german, expert al unor mărci internaţionale, respectiv, Sandală (născută la 9 iunie 1965), care, preluând experienţa tatălui şi a bunicului său, ajunge inginer constructor, cu activitate temporară în Israel, stabilită la Piteşti.
Sinteza unor asemenea detalii, referitoare la personalitatea inginerului Ion C. Vasiliu, regăsim în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului , Volumul IV (2014), consemnări datorate redactorului de specialitate, inginerul Dumitru Gherăsoiu (D.I.G.), ori lecturând cărţile Piteşti. Memento (1983; 2008), sau Piteşti. Tradiţie şi contemporaneitate (2008), iniţiate de cel care vă relatează. Prietenia noastră este cu totul specială: soţiile, Mara şi Livia Popa (1936-2001), au fost colege de bancă pe timpul studiilor liceale (actualul Colegiu Zinca Golescu Piteşti), iar, peste ani, viitorul inginer, Radu Vasiliu, şi viitorul medic, Dan Gabriel Popa, au fost, de asemenea, colegi de bancă, la Şcoala Generală Nr. 10 Piteşti. Frumoasă coincidenţă!
Pentru 2018, oficializăm propunerea fixării, pe toate edificiile importante din reşedinţa Argeşului, a unor insemne distincte, amintind numele arhitecţilor, şefilor de şantier, investitorilor şi beneficiarilor principali. Printre cei nominalizaţi se va afla, fără îndoială, Ion C. VASILIU (1936-2000). Vom recunoaşte, aşadar, sărbătorind Piteşti – 630 (1388-2018), contribuţia celor inscripţionaţi la definirea caracteristicilor proprii municipiului nostru.
PETRE POPA
Pentru iulie 2016:
Constantin ZĂRNESCU