Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni - Constantin I. Zărnescu

Luni, 11 Iulie 2016 21:48

Continuăm acest serial, purtând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicaţia noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când am oferit cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D. Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2004). Apoi, folosind paginile etapei 1-7 februarie 2016, autorul s-a oprit asupra cercetătorului ştiinţific şi omului de cultură, Radu Stancu (1937-2008), director renumit al Muzeului Judeţean Piteşti (1967-2005), ulterior (7-13 martie 2016), informaţiile prezentându-l pe istoricul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996), considerat fondatorul muzeologiei contemporane din Argeş-Muscel. În succesiune, numărul din 18-24 aprilie 2016 relevă contribuţia cunoscutului analist, Valeriu-Florin Dobrinescu (1943-2003), la diversificarea istoriografiei autohtone şi continentale, cel aferent perioadei 29 mai – 5 iunie 2016 sintetizează strădaniile conferenţiarului Constantin I. Dumitrescu (1936-1980) pentru dezvoltarea Centrului Universitar Piteşti, iar etapa 20 – 26 iunie 2016, prezintă activitatea inginerului constructor Ion C. Vasiliu, în sensul reconstrucţiei zonei centrale a municipiului Piteşti.
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe site-ul nostru: www.atitudineinarges.ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul, nu incumbă conotaţii politice, finalizarea preconizând ziua de 20 mai 2018 (Piteşti-630).
Pentru iunie 2016, calendarul înscrie, convergent spaţiului geografic tradiţional, numele unor importanţi specialişti, colaboratori comunitari şi susţinători ai proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Virgiliu Andronescu (medic); Florea Costache (înalt funcţionar public); Constantin Florea (istoric); Gheorghe Iliescu-Călineşti (artist plastic); Nicolae Oanţă (ziarist); Nicolae Păunescu (inginer constructor); Ion Todor (profesor universitar); Nicolae-Cristian Tutză (actor); Mihai Zissu (manager industrial).
Totuşi, istoricul Petre Popa ne propune ilustrarea demersurilor actorului şi directorului Teatrului Alexandru Davila Piteşti, Constantin I. ZĂRNESCU, privind îmbogăţirea conţinutului sistemului cultural specific zonei Argeş-Muscel.

MIRAJUL SCENEI DEVINE PROFESIE TUTELARĂ

În urmă cu opt decenii şi jumătate (1931-2016), s-a născut, la Piteşti, renumitul om de teatru, Constantin ZĂRNESCU. Ursitoarele îi hărăzeau, atunci, o dată specială, 14 iulie, care, universalist, suprapune evenimente importante, printre acestea fiind inclusiv Sărbătoarea Naţională a Hexagonului. Coincidenţă genetică, sau pasiune formativă, Constantin ZĂRNESCU a fost un mare admirator al culturii franceze!
Cel evocat provine dintr-o familie de intelectuali. Tatăl său, transilvăneanul Nicolae Zărnescu (1905-1961), inginer silvic, s-a stabilit la Piteşti (1927), iar în urma căsătoriei cu profesoara Constanţa Grigorescu, vor avea doi fii: Virgil (1930-2012), devenit inginer, activitate permanentă (hidrotehnică) în Bucureşti; Constantin (1931-2003), atras de mirajul scenei şi ecranului, partizan al stabilităţii natale. Uneori, vacanţele şcolare le vor petrece la Complexul Forestier Comandău (Covasna). Ajungeau acolo, din Vatra Dornei, folosind trenul cu cremalieră, expediţie despre care, actorului Constantin ZĂRNESCU îi făcea mare plăcere să relateze, pe timpul discuţiilor noastre amicale. Încurajat de amintirile sale, vom parcurge, ulterior, acest perimetru montan, surprizele, oferite de mocăniţă, având un farmec aparte!
Monografic, elevul ZĂRNESCU N. Constantin a finalizat Şcoala Medie Nr. 1, astăzi, Colegiul Ion C. Brătianu Piteşti, promoţia 1948-1949, instituţie de prestigiu a învăţământului liceal din Argeş-Muscel, director (1944-1952), profesorul Ion Steriopol (1899-1983). Se afirmau, atunci, la Secţia Umanistă, cadre didactice precum: Laura Moldovanu (Limba română); Tudor Popescu (Limba latină); Felicia Nucă (Limba franceză); Nicolae Grigorescu (Istorie); Emil Lerescu (Muzică); Natalia Tătulescu (Desen); Ştefan Aricescu (Educaţie fizică). Amprenta lor s-a imprimat multor generaţii de absolvenţi, înnobilând, apoi, domenii existenţialiste naţionale.
După cum spunea Constantin ZĂRNESCU, mirajul scenei l-a atras încă de pe vremea prezentării serbărilor şcolare, la clasele mici, sau mari! Locuind aproape de sala Teatrului Comunal, funcţională din 1914, vizionase, în copilărie şi adolescenţă, multe spectacole, organizate prin strădania trupelor locale, sau venite în turneu. Iar atunci când, la 6 martie 1948, s-a deschis Teatrul Muncitoresc Piteşti, formulă iniţiată de Sindicatele Unite, preşedinte, Stan Arsene, sală oferită prin generozitatea Cinematografului Aquila, proprietar Constantin Mircea (astăzi, Cinematograful Sebastian Papaiani, fost Modern), tânărul Constantin ZĂRNESCU, împreună cu câţiva prieteni, s-a aflat printre spectatori. Era vorba de premiera Insula păcii, autor, Evgheni Petrov (1903-1942), director de scenă, Victor Handoca.
Peste aproximativ un an (1 februarie 1949), prin Hotărârea Ministerului Artelor şi Informaţiilor Bucureşti (titularul portofoliului, Octav Livezeanu, originar din Râmnicu Vâlcea; consilier ministerial, Mihail S. Ghiţescu, născut la Curtea de Argeş), unitatea culturală, amintită mai sus, a devenit Teatrul de Stat Piteşti (din 24 noiembrie 1955, foloseşte actualul sediu). Contextul favorizează apartenenţa elevului Constantin ZĂRNESCU, pasionat, notoriu, de dramaturgie, la nucleul entuziaştilor fondatori. Reverenţa generică, în faţa spectatorilor, s-a consumat la finalul reprezentaţiei intitulate Medicul de plasă, autori, Gheorghe Costăchescu, George Ulieru (1884-1943), premieră, 10 septembrie 1949, regizor, Mugur Mardan. Talentatul figurant, acceptat bursier al Teatrului de Stat din Piteşti, va fi notificat, pentru întâia oară, cronicăreşte! Succesul îl urmărea! Datorită recomandării profesorului său de muzică, piteşteanul Emil Lerescu (1921-2006), regizorul-autor, Sergiu Milorian, l-a preferat pentru interpretarea partiturii Băiatul cel Bun, din piesa Mic – Pitic, inimă de voinic, în rolul principal, Elena Trantea, premieră, 1 octombrie 1949. Visele aveau, aşadar, contururi precise!
Devenit student al Institutului Ion Luca Caragiale Bucureşti, Constantin ZĂRNESCU a cochetat cu Teatrul Naţional, din Capitală, iar la finalizarea studiilor superioare (1 august 1954), se reîntoarce, la Piteşti, ca actor profesionist. Instituţia specializată, onorabilă pentru reşedinţa Argeşului, îl va capacita, deci, tot restul vieţii, activitatea  prolifică devenind modul său de exprimare cotidiană, pe scenă, în ipostaze obişnuite, ori oficiale. Promovează multiple proiecte literare, muzicale, familiale, manageriale. Chemarea lăuntrică era bipolară: ataşamentul nemărginit faţă de Teatrul din Piteşti (după 1958, Alexandru Davila); respectul acordat locuitorilor Cetăţii!

ROLURI ANTOLOGICE

Panoplia interpretativă este covârşitoare! Dotat cu memorie, inteligenţă, aspect fizic, discurs agreabil şi bine frazat, calităţi greu de egalat pentru teatrele provinciale, actorul Constantin ZĂRNESCU va adjudeca, riguros, dimensiunile variate ale textului dialogal, respectiv greutatea specifică oricărui repertoriu, dar şi chintesenţa celor redate pe scene autohtone sau continentale.
Succesiunea temporală a creaţiilor, aduse în prim-plan, acoperă o jumătate de secol, din septembrie 1954, până spre deceniul care a inaugurat Mileniul Trei, numărul personajelor, transpuse sub diferite modalităţi, este de ordinul zecilor, iar cel al reprezentaţiilor se ridică la câteva mii. Dintre acestea, unele au calitate antologică, sunt cuprinse în enciclopedii, culegeri, alte tomuri tematice.
Revenirea actorului profesionist, Constantin ZĂRNESCU, în Teatrul de Stat Piteşti, moment amintit mai sus, era consolidată, prin acelaşi statut, acordat renumitelor actriţe, Maria Maximilian şi Telly Barbu, ori colegilor săi de generaţie, Valeriu Buciu (1928-2001), Dumitru/Dem Niculescu (1929-2004), ulterior, din 1958, Ileana Focşa (1923-2014), Ion Focşa (1925-2012). La 11 noiembrie 1954, interpreta unul dintre rolurile invocate ca reuşită de excepţie, Horaţiu, piesa Şcoala femeilor, de autorul francez, Molière (1622-1673), regizor, Constantin Dinischiotu (1927-2008). Referindu-se la acest spectacol, secretarul literar, Dumitru Căpitanu, autorul volumului Teatrul Alexandru Davila. Douăzeci de ani de activitate (1969), carte ce ne-a inspirat multe dintre informaţiile vehiculate în acest portret postum, scria: „Piesa a prilejuit debutul tânărului Constantin Zărnescu, în rolul lui Horaţiu, întors de la studii, în teatrul pe scena căruia îndrăgise arta şi-şi descoperise vocaţia, cu şase ani în urmă, când încă purta chipiul liceenilor” (p. 58).
Un alt rol memorabil rămâne Crai Stejerel, pilonul basmului Harap Alb, dramatizare, George Vasilescu, după Ion Creangă, licitat de spectatori prin calificativul Făt Frumos (stagiunea 1956-1957), Constantin ZĂRNESCU lăsând impresii excepţionale inclusiv pe durata turneului bucureştean. Registre diferite a presupus rolul Mişu Felecan, din cunoscuta montare scenică, Nota zero la purtare, scrisă de Virgil Stoenescu şi Octavian Sava, premieră, 8 martie 1958, ori cel ce reînvia nimbul lui Mircea Basarab, din drama istorică, Vlaicu Vodă, autor, Alexandru Davila (1862-1929), regizor, interpretul primordial, George Vraca (1896-1964), premieră, 30 mai 1958.
Reverberează, după atâtea decenii, printre spectatorii din Piteşti, admiratori ai actorului Constantin ZĂRNESCU, dar şi în paginile criticilor vremii, amintirile privind contribuţia sa la succesul piesei clasice, Nunta lui Krecinski, autor, Suhovo Kobilin, afişul grafiindu-l pe primul loc (21 ianuarie 1959), apoi, peste un an (16 ianuarie 1960), întruchipa personajul Ferdinand, din creaţia celebră, Intrigă şi iubire, de Friedrich Schiller (1759-1805).
Semnatarul acestor pagini, stabilit definitiv în Piteşti (1961), va avea privilegiul să vizioneze, la sediu, majoritatea premierelor unde, protagonist, a fost Constantin ZĂRNESCU. De aceea, etichetăm antologice şi alte roluri, care decodifică harul nativ, propriu individualităţilor cultivate. Uneori, dialogurile s-au repetat familial, aşa cum a fost intriga din Hangiţa, piesa italianului Carlo Goldoni (1707-1793), rolul principal, Miranolina, fiind tranşat, cu mare succes, de actriţa Ileana Zărnescu, repartizată la teatrul nostru (1 noiembrie 1961), iar actorul Constantin ZĂRNESCU debita şarjele Cavalerului di Ripafratta (stagiunea 1963-1964), regizor, Jean Stopler.
Când a sărbătorit deceniul oficierii profesioniste pe această scenă (1954-1964), reliefa talentul autentic, dar şi premisele perfecţionării, şlefuind personajul Cristofor Bellea, din Fii ciminte, Cristofor!, consolidând, astfel, gruparea elitelor, interogatorii sensului comediilor lui Aurel Baranga. Urmează, pentru Constantin ZĂRNESCU, noi provocări, convergente istoriei Teatrului Alexandru Davila Piteşti: definirea subtilităţilor comportării lui Mitică, din piesa Mitică Popescu (stagiunea 1965-1966), autor, Camil Petrescu (1894-1957), regie, Mihai Radoslavescu (1929-2008); motivarea suspiciunilor proferate de Directorul Cristea, în Sfântu' Mitică Blajinul, autor, Aurel Baranga, regie, Nae Cosmescu (stagiunea 1966-1967); reliefarea substanţei difuzate de Regis Castel-Benac, interfaţa spectacolului Topaze, autor, francezul Marcel Pagnol, regia, Constantin Dinischiotu (stagiunea 1967-1968). După câţiva ani (1974), când maestrul sărbătorea două decenii pe scena Teatrului Alexandru Davila Piteşti, Constantin ZĂRNESCU ne-a furnizat o altă surpriză: rolul Ulisse Melati, personaj egocentrist pentru Dulcea farfurie zburătoare, autor, Robert Milani, regie, Mihai Radoslavescu (stagiunea 1974-1975).
Concomitent cu transpunerea amplului registru interpretativ, numele său divulgă preocupări privind standardul regizoral, mai ales că, în schema teatrelor provinciale, funcţiile domeniului se regăseau aleatoriu. Prima tentativă scotea la rampă (15 decembrie 1958), sub semnătura lui Constantin ZĂRNESCU, tânăr regizor, comedia Deşteapta pământului, autor, Victor Ion Popa (1895-1946). Semnificativă este, din atare perspectivă, montarea celor zece piese, de largă respiraţie, cuprinse în repertoriul Secţiei Proză (1984-2001), detaşându-se extrasele dramaturgiei franceze: Operaţia Lifting (Pierre Chesont); Vicleniile lui Scapin (Molière). Detaliul motivează, după cum precizam la începutul eseului, ataşamentul său, predilect, faţă de cultura pariziană.

FONDATORUL SECŢIEI ESTRADĂ

Pasiunea pentru lectură, muzică, balet, umor de bună calitate, i-au stimulat demersurile privind înfiinţarea, la Piteşti, a unei secţii distincte. Insistenţele aveau ecou, iar, la 19 ianuarie 1958, pe Scena Mare, se prezenta revista Prima seară, primul cântec, libret, Constantin ZĂRNESCU, Mircea Răţescu, regie, Gigi  Niculescu, dirijor, Gheorghe Moreanu. După cum era de aşteptat, persoana, în jurul căreia s-a centrat ritmul spectacolului, a fost prietenul nostru! Perioadele următoare vor presupune atragerea, spre Estrada din Piteşti, a multor compozitori, dirijori, actori de comedie, instrumentişti, regizori, scenografi, dăruiţi genului revuistic, stabiliţi în capitală, dar şi constituirea trupei proprii, apreciată pentru calitatea apariţiilor cotidiene, ori estivale, pe litoralul Mării Negre.
Din acest unghi de vedere, monografia istoricului Sebastian Tudor, intitulată Teatrul Al. Davila Piteşti în spaţiu şi timp (1948-2013), director al instituţiei (1997-2015), transcrie, riguros, toate genericele spectacolelor Estradei (122), o bună parte subsumând gândurile, iniţiativele, eforturile, bucuriile actorului, regizorului, textierului Constantin ZĂRNESCU. S-a aflat, la conducerea acestei secţii, peste trei decenii! Pentru reamintirea locurilor natale, afişele anunţau spectacole precum: Drag îmi eşti, mai Piteşti; Spune-mi, unde te Piteşti; Serenada din Trivalea Soarelui; Stelele Piteştiului; Laleaua de Aur; De la Mamaia la Piteşti; În Piteşti şi-n toată ţara, nu e iarna cum e vara.
Interesantă a fost apropierea dintre Constantin ZĂRNESCU şi Radio Bucureşti, realizată împreună cu Alexandru Darian, în cadrul rubricii săptămânale Unda veselă, prezenţă solitară, multă vreme, pentru Argeş-Muscel, ori momentele cuprinse în Gala umorului, de la Televiziunea Română. Selectiv, creaţiile sale, interferate scenei din Piteşti şi spaţiilor naţionale media, se regăsesc în volumele de autor: Râdem, dar să fim serioşi!; Misterele din grota râsului. Pe eşicher complementar, plasăm colaborarea permanentă cu echipele amatorilor, elevii şi studenţii pasionaţi de teatrologie, autorii născuţi sau stabiliţi în acest areal.

DIRECTOR FERVENT AL TEATRULUI DIN PITEŞTI

Succesele dobândite la conducerea Secţiei Estradă, dar şi alte calităţi, au favorizat opţiunea decidenţilor privind numirea actorului Constantin ZĂRNESCU, spre finalul anului 1976, ca director al Teatrului din Piteşti, responsabilitate prelungită până în 1988. Continua mandatul precedent (1974-1976) al regizorului Mihai Radoslavescu (1929-2008), citat mai sus, şi va pregăti pe cel exercitat (1988-1997) de un alt actor cunoscut, Sorin Zavulovici (1946-1997).
Perioada 1976-1988, gestionată de Constantin ZĂRNESCU, a fost, pe de o parte, una dintre cele mai dificile, dar, în acelaşi timp, rodnică pentru spiritualitatea argeşeană. Sunt anii când teatrul s-a confruntat cu: autofinanţarea cvasigenerală; reducerea numărului de angajaţi; rigoarea selecţiei repertoriale; vizionarea preliminară a spectacolelor; lipsa mijloacelor bugetare pentru întreţinerea spaţiilor folosite; anularea prevederilor investiţionale. Cu toate aceste impedimente, datorită inspiraţiei manageriale, unirii eforturilor colegiale, conlucrării cu departamentele ministeriale, factorii economici şi administrativi locali, sindicatele, şcolile, facultăţile, celelalte structuri culturale, activitatea secţiilor Proză, Estradă, Folclor, Păpuşi rămânea permanentă. Sporeşte ritmul premierelor şi calitatea interpretării scenice, se diversifică programele pe bază de abonament, sunt reluate turneele în mediul urban şi rural, implicarea civică instituţională fiind tot mai evidentă.
Printre altele, etapa suprapune: finalizarea reabilitării clădirii principale (1977-1979), arhitect, Nicolae Ernst (1939-2005), şef de şantier, inginerul Dumitru Gherăsoiu (1933-2016); Reuniunea naţională a teatrelor de studio (prima ediţie, 1980); Expoziţia muzeală permanentă (1981), fondator, actorul Ion Focşa (1925-2012), amintit mai sus; Concursul de muzică uşoară Laleaua de Aur (1987); spectacolele extraordinare pe Stadionul Trivale Piteşti (1987, 1988); primirea protocolară a unor personalităţi continentale; participarea sistemică la schimburi culturale externe. Câteva dintre aceste acumulări se menţin şi astăzi!

IN HONOREM

La 16 decembrie 2003, Constantin ZĂRNESCU pleca, din Piteşti, spre Lumea Veşniciei! În foaierul teatrului, unde era aşezat pe catafalc, au răsunat, atunci, ultimele aplauze, bilanţând calităţile sale deosebite, proprii oamenilor dedicaţi idealurilor constructive. Relaţiile familiilor noastre au fost statornice, bazate pe respect intelectual şi principii asortate timpurilor trăite. De altfel, în cartea Aduceri aminte, I (2002), editată postum, profesoara Livia Popa (1936-2001) face referiri la sinceritatea comuniunii sufleteşti cu actriţa Ileana Zărnescu, de la premierele căreia nu lipsea niciodată!
Frecventă este consemnarea actorului Constantin ZĂRNESCU în volumele iniţiate şi coordonate de semnatarul acestor paragrafe: Piteşti. Memento (1983, 2008); Piteşti. Ghid de oraş (1985); Piteşti. Pagini de istorie (1986); Istoria municipiului Piteşti (1988); Studii istorice (2000); Piteşti. Tradiţie şi contemporaneitate (2008); Memorialul de Război Mateiaş (2009); Interviuri nonconformiste de pe patru continente (2012).
Renumele se pronunţă, aşadar, elogios! Există, în atare sens, trei gesturi oficiale, care îi perpetuează memoria: Secţia Estradă Constantin Zărnescu, de la Teatrul Alexandru Davila Piteşti, eponimie acordată în 2005, director, Sebastian Tudor; strada municipală Constantin Zărnescu, existentă din 2010, primar, Tudor Pendiuc; medalionul Constantin Zărnescu, text prezentat în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, IV (2014), purtând girul actorului Petre Dumitrescu (P.A.D.), aflat pe aceeaşi scenă cu personalitatea evocată din 1966.
Dar, pentru 2018 (Piteşti-630), sugerăm forurilor abilitate completarea recunoaşterii anterioare prin: amplasarea unui bust, iniţial pentru interior, dedicat actorului Constantin ZĂRNESCU, în spaţiul public al teatrului, preambul al unei posibile galerii; constituirea colecţiei personalizate Constantin şi Ileana Zărnescu, la Muzeul Judeţean Argeş, valorificând, astfel, disponibilitatea donatorului, fiul lor, cunoscutul jurist, Nicolae Zărnescu, preşedintele Baroului Piteşti (2003-2011). Lista rămâne deschisă!
PETRE POPA
Pentru august 2016: Ion M. DINU