Serial evocator. Portrete postume pentru prieteni - Ion M. Dinu

Luni, 08 August 2016 00:00

Continuăm serialul intitulat Portrete postume pentru prieteni, purtând semnătura profesorului universitar dr. Petre Popa, inaugurat, de publicaţia noastră, în săptămâna 11-17 ianuarie 2016, atunci când s-au prezentat cititorilor detalii referitoare la juristul Silvestru D. Voinescu (1935-2005), director emblematic al Bibliotecii Judeţene Dinicu Golescu Argeş (1964-2004). În etapele următoare, autorul a reevaluat, succesiv, importante figuri publice, din acest areal, precum: biologul Radu Stancu (1937-2008); muzeologul Iulian Ilie-Rizea (1934-1996); istoricul Valeriu-Florin Dobrinescu (1943-2003); universitarul Constantin I. Dumitrescu (1936-1980); inginerul Ion C. Vasiliu (1936-2000); actorul Constantin Zărnescu (1931-2003).
După cum s-a precizat editorial, evocarea unor personalităţi, o dată pe lună, prin săptămânalul Atitudine în Argeş, se raportează la trei criterii distincte: ziua lor de naştere; faptele perene, care le definesc activitatea antumă; consemnarea în Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, postată pe internet: www. atitudineinargeş. ro. Rubrica are caracter deschis, promovează voluntariatul intelectual, nu incumbă conotaţii politice, finalizare preliminată (20 mai 2018), prin gruparea acestor eseuri, într-un volum, purtând titlul serialului, dedicat evenimentului aniversar: Piteşti – 630.

Pentru august 2016, calendarul înscrie, convergent spaţiului geografic tradiţional şi principiilor enunţate, veritabili specialişti, apropiaţi proiectelor semnatarului paragrafelor următoare, precum: Roland Anceanu (medic); Ion Bădescu (economist); Miltiade Boborodea (inginer); Paul Dicu (istoric); Marian Georgescu (profesor); Corneliu Ghinescu (medic); Dan Emilian Giurea (ziarist); Ion Grecu (muzician); Augustin Z. N. Pop (universitar); Alexandru Popescu (înalt funcţionar public); Sorin Zavulovici (actor). De această dată, istoricul Petre Popa ne propune, totuşi, evocarea profesorului Ion M. DINU (1920-2009), doctor în literatură română, autorul unor ample analize tematice şi referinţe privind cadrele didactice din Argeş-Muscel.

NORMALIST AL SOCIETĂŢII PENTRU ÎNVĂŢĂTURA POPORULUI ROMÂN

Cunoscutul pedagog, publicist, memorialist, Ion M. DINU, născut în localitatea Saru, Valea Mare, Dâmboviţa (8 august 1920), devine argeşean notoriu la 1 septembrie 1955, iar trecerea spre Lumea umbrelor este datată, Piteşti, 19 ianuarie 2009. Aşadar, timp de peste cinci decenii, a înnobilat, prin activităţi plurivalente, sensurile existenţialiste, proprii mediilor formative autohtone. Dimensiunile sale intelectuale au purtat matricea şcolilor normale interbelice (1919-1939), instituţii menite să armonizeze transmiterea cunoştinţelor ştiinţifice şi cerinţelor educaţionale în toate teritoriile româneşti, unificate naţional (1918).
În asemenea context, un rol deosebit a revenit Şcolii Normale din Bucureşti, aparţinând Societăţii pentru Învăţătura Poporului Român, unde, adolescentul, de atunci, ION M. Ion, catalogat, ulterior, DINU M. Ion, era primit elev solvent (1933-1941). Va păstra amintirea strădaniei majorităţii profesorilor săi, devotaţi învăţământului şi culturii aborigene, precum: Petre Gârboviceanu, Ionică Popescu (directori); Victor Brătulescu, Vladimir Streinu (Limba română); Ion Ursu Soricu (Limbra latină); Dumitru Teodosiu (Pedagogie); Constantin Roibănescu (Matematică); Ion Ionaşcu, Aurel Sacerdoţeanu (Istorie); Sterian Dobrescu (Geografie); Vasile Morlova (Ştiinţe agricole); Nicolae Stoicescu (Religie); Constantin Caracostea, Constantin Jianu, Ion Vicol (Muzică); Constantin Petrescu- Dragoe (Desen); Ernest Lascăr (Educaţie fizică). O parte erau militanţi sociali, autori de manuale, donatori comunitari, calităţi inoculate, preferenţial, normaliştilor.
La rândul lor, absolvenţii instituţiei au transferat, prioritar spre şcolile săteşti, dăruirea, seriozitatea, perseverenţa, climatul consolidării structurilor statale după 1918. Reliefarea unui asemenea conportament, dublat prin moralitate civică, au demonstrat inclusiv colegi ai prietenului nostru, aduşi, deseori, în prim-planul convorbirilor ocazionale: Vasile Bunescu, profesor universitar (Pedagogie); Constantin Cristea, medic primar (Chirurgie); Ilie P. Ion, cadru didactic emerit (Matematică). Deprinderi acumulate la Şcoala Normală din Bucureşti îl vor călăuzi şi pe Ion M. DINU: rigoarea, corectitudinea, pasiunea pentru lectură şi îndeletniciri uzuale, explorarea caligrafierilor narative, implicare cetăţenească, receptarea idealurilor exprimate de elevi sau colaboratori.

FILOLOG PRIN VOCAŢIE

Promovarea examenelor finale, în unitatea şcolară amintită (1941), deschidea mai multe perspective, selectate, pragmatic, în condiţiile executării stagiului militar şi altor preocupări, cazone sau civile, pe timpul ultimului Război Mondial (1941-1945). Susţine, apoi, diferenţele convertirii Certificatului de normalist în Diploma liceală de bacalaureat, la Şcoala din Găeşti (Dâmboviţa). Noul atestat i-a dat posibilitatea frecventării studiilor superioare: învăţătorul Ion M. DINU este admis student ordinar, la două facultăţi din Capitală, respectiv Filologie şi Filosofie (1945-1948).
Colocvial, ori tipografic, a citat, cu deosebită consideraţie, numele şi prestaţiile docenţilor, audiaţi în semestrele studenţiei: George Călinescu (1899-1965), Ştefan Ciobanu (1883-1950); Mircea Florian (1888-1960); Constantin C. Giurescu (1901-1977); Alexandru Rosetti (1895-1990); Tudor Vianu (1897-1964). După obţinerea licenţelor, optează pentru Filologie modernă, domeniu antamat, iniţial, prin lucrarea Examenului de stat: Influenţa franceză asupra poetului român Vasile Alecsandri. Pasional, Ion M. DINU era, aşadar, profesor (Limba şi literatura română), calitate regăsită la şcoli medii sau licee din Pucioasa (1949-1955) şi Piteşti (1955-1984), în reşedinţa Argeşului fiind, permanent, titularul actualului Colegiu Ion C. Brătianu (1957-1984).
De-a lungul acestor etape, a elaborat numeroase volume, articole, referate, cronici, portrete literare, comunicări, recenzii, note de călătorie, pagini memoriale.
Va colabora la periodicele: Contemporanul, Flacăra, Gazeta învăţământului, Limba şi literatura română, Manuscriptum, Revista de istorie şi teorie literară (Bucureşti); Argeş, Buletinul Facultăţii de Învăţământ Pedagogic, Calende, Junimea, Săgetătorul, Studii şi comunicări muzeale, Zorile (Piteşti). Numele său este asociat revistelor şcolare, din liceele Alexandru Odobescu şi Nicolae Bălcescu Piteşti, contribuind, astfel la: stimularea pasiunii elevilor pentru ştiinţă, artă, cultură, sport; promovarea rezultatelor obţinute la olimpiade; informarea privind admiterea în facultăţi; etalarea succeselor autohtone pe coordonate internaţionale.

DIRECTOR DE LICEU ŞI INSPECTOR ŞCOLAR GENERAL

Datorită rezultatelor evidente, obţinute la catedră şi în prestaţiile obşteşti, Ion M. DINU a fost selectat pentru anumite funcţii de conducere: inspector, Secţia Regională de Învăţământ şi Cultură Argeş (1955-1957); inspector, Secţia Orăşenească de Învăţământ şi Cultură Piteşti (1957-1959); director, Şcoala Medie Mixtă Nr. 3/Liceul Alexandru Odobescu/Liceul de Electrotehnică şi Fizică/ Liceul de Matematică şi Fizică Nr.1 Piteşti (1962-1968; 1969-1974; director adjunct, 1974-1975); inspector general, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Argeş (1968-1969). Enumerarea degajă concluzia atribuirii acestor responsabilităţi, totalizând aproape două decenii, ca expresie a registrului calităţilor sale indubitabile.
Ne-am cunoscut în sălile de lectură ale Bibliotecii Regionale Argeş, unde eram director (1961-1964), iar etapele viitoare, până spre debutul anului 2008, au presupus numeroase intersectări didactice, vocaţionale, administrative. Din 1968, deveneam titular al Liceului Alexandru Odobescu Piteşti, condus, vreme îndelungată, de profesorul Ion M. DINU! Câteva enunţuri prezintă anumite particularizări.
Aşa, de exemplu, organizarea Centrului Universitar Piteşti (1962), sporirea indicilor demografiei urbane (1966-1980), creşterea numărului elevilor, prin introducerea clasei I primare, experimental, de la şase ani (1967-1968), prelungirea cursurilor liceale, 12 clase la zi (1968-1969), au determinat transferarea instituţiei, gestionate de Ion M. DINU, succesiv, în patru locaţii (1962-1974): şcolile gimnaziale 9 (Nord), 11 (Craiovei), 2 (Exerciţiu), Complexul Odobescu (Războieni). Asemenea transbordare a rămas proverbială! Reorganizarea, de fiecare dată, a sistemului funcţional, parcurgerea materiei, conform programei analitice, obţinerea succeselor scontate la învăţătură, au impus, se înţelege, adoptarea deciziilor productive, multiplicarea propriului efort fizic şi intelectual, catalizarea echipei formate din cadre didactice, personal auxiliar, părinţi, elevi. Directorul Ion M. DINU a depăşit impedimentele tranzitorii, fiind eficient, energic, victorios!
Atribuţii municipale ne-au determinat să participăm la Consiliul pedagogic al acestei şcoli (15 iunie 1974), atunci când se vehicula transformarea Liceului Teoretic Alexandru Odobescu, în Liceul de Electrotehnică şi Fizică Piteşti, sub patronajul Institutului de Reactori Nucleari Energetici, Mioveni/Colibaşi, Argeş (1 septembrie 1974). Umanist convins, segment care urma să fie diminuat în favoarea obiectelor tehnologice, Ion M. DINU s-a postat în tabăra novativă, ceea ce proba acceptarea restructurării formative a tinerilor, suprapusă cerinţelor progresului economiei etatiste. Personal, i-am respectat logica şi opţiunea electivă! Iar, ca urmare, instituţia va beneficia de invenţii guvernamentale pentru alte imobile, fonduri necesare dotării laboratoarelor şi amenajării atelierelor, traiectorie favorabilă absolvenţilor spre studii superioare adecvate, garantarea locurilor de muncă pe platforma amintită. La inaugurarea obiectivului strategic, invocat mai sus (17 septembrie 1976), regăsim, motivant, cadrele didactice şi elevii liceului de profil, din Piteşti!
Un eveniment răsunător, iniţiat şi condus de profesorul Ion M. DINU, având calitatea managerială deja precizată, rămâne sărbătorirea Semicentenarului Liceului Alexandru Odobescu Piteşti (22 februarie 1970). Aniversarea reverbera momentul 10 noiembrie 1919: deschiderea Şcolii Normale de Învăţători, din reşedinţa Argeşului, spaţii şi obiective programatice majore continuate, după 1948, prin demersurile instituţiei organizatoare. Pregătirea a presupus: editarea, sub coordonarea directorului, a primului Anuar şcolar postbelic din Argeş (1967); apariţia, noutate absolută, a Monografiei Şcolii Normale şi Liceului Alexandru Odobescu Piteşti (1969), autor Ion M. DINU; realizarea unui număr special din revista elevilor (Zorile), redactor-responsabil, profesorul Augustin Stoenescu (Limba latină); activarea Cenaclului literar şi Societăţii Cultural-Ştiinţifice Vladimir Streinu; amenajarea unor expoziţii tematice; derularea mai multor competiţii sportive; desfăşurarea reuniunii omagiale, spectacolului festiv, revederii promoţiilor. Directorii adjuncţi ai Semicentemarului, colaboratori statornici ai profesorului Ion M. DINU, erau: Eugen Boia (Fizică); Ion Postelnicescu (Geografie); Ioana Căpăţână (Filosofie). Preliminariile au fost realizate întocmai, fiind şi astăzi surse de inspiraţie pentru acţiuni asemănătoare.
Pe timpul cât Ion M. DINU a exercitat funcţia de inspector şcolar general (1968-1969), evidenţiem, istoriografic, includerea sa oficială în protocolul vizitei, la Piteşti (17 mai 1968), a preşedintelui din Hexagon, Charles de Gaulle (189 -1970). După cum ne mărturisea, stimulat de această ipostază, va diversifica preocupările consacrate descifrării secretelor civilizaţiei pariziene, vizitând, apoi, câteva oraşe din Franţa (1981).

DOCTORAT CU ZOE DUMITRESCU-BUŞULENGA

Interesat permanent de perfecţionare şi cunoaşterea noutăţilor domeniului asumat profesional, Ion M. DINU a urcat toate treptele didactice, gradul I fiindu-i acordat în urma inspecţiei reprezentanţilor forului central de resort (22 mai 1965). Următorul reper devine obţinerea titlului doctoral (Literatură română). Promovează examenul admiterii şi primeşte acceptul comisiei Facultăţii de Litere Bucureşti (1972), formată din universitarii Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Dumitru Micu, Vera Călin. Subiectul tezei a fost inedit: Viaţa şi activitatea literară a scriitorului Nicolae I. Apostolescu, primul comparatist român. Precizăm faptul că, Nicolae I. Apostolescu (1876-1918) este unul dintre profesorii celebri ai Liceului Ion C. Brătianu Piteşti (1899-1918), remarcat, la nivel naţional, prin scrieri nuanţate bivalent (limbile română şi franceză), aserţiunile sale dezvoltând sensuri generaliste, ori particulare, similitudini, sau diferenţe majore, dar comparabile!
Cuantificările s-au bilanţul după patru ani, apreciindu-se, pozitiv, rezultatele probelor intermediare, eseurile complementare elaborării tezei, documentarea şi concluziile integrate capitolelor lucrării, susţinută public. La 19 mai 1976, Comisia, aprobată ministerial, din care au făcut parte academicienii Ion Coteanu (preşedinte), Zoe Dumitrescu-Buşulenga (îndrumător) şi profesorii universitari Dan Simonescu, Dimitrie Păcurariu, Augustin Z. N. Pop, conferea, la Facultatea de Litere Bucureşti, titlul doctoral pentru Ion M. DINU (Literatură română).
Succesul individualizat, solitar în peisajul liceal din Argeş-Muscel, era consolidat datorită redimensionării portofoliului publicistic, formând, împreună cu volumele anterioare, un amplu suport bibliografic. Listăm: Nicolae I. Apostolescu. Omul şi opera (1983); Studii şi portrete literare (1983); Figuri de dascăli argeşeni, I (1991); II (2001); Romulus Dianu. Jurnal intim din timpul detenţiei comuniste (1999); Restituiri. Popas de cultură şi lumină (2001); Oameni de seamă ai Argeşului de ieri şi de astăzi, I (2004) , II (2006); Paşi prin memorie (2005). Consultanţi ştiinţifici, profesorii Constantin Fulgeanu (1933-2005), Ion Băcanu (1930-2011). Marea majoritate a tomurilor, consacrate, monografic, aşezărilor urbane sau rurale, din spaţiul nostru geografic, folosesc idei ale autorului, formulate antum, ceea ce reprezintă, peren, un binemeritat omagiu, adus profesorului dr. Ion M. DINU.

COLABORATOR LA ENCICLOPEDIA ARGEŞULUI ŞI MUSCELULUI

Aşa cum s-a precizat deseori, în 2003, semnatarul acestor pagini a iniţiat Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, operă de anvergură, postată, din 2014, pe internet (patru volume). Răspundeau, voluntar, apelului nostru, acceptând să devină redactori de specialitate, persoane foarte importante, cu preocupări cunoscute şi publicaţii în diferite domenii. Dintre fondatorii proiectului, unii nu mai sunt pe această Lume: Ion Băcanu (profesor), Ion Bădescu (economist), Manole Bivol (înalt funcţionar public), Gheorghe Chiţa (inginer), Ion Cojocaru (inginer), Ion M. Dinu (profesor), Ion Focşa (actor), Dumitru Gherăsoiu (inginer), Zicu Ionescu (medic), Virgil Martinescu (ziarist), Marian Stoica (profesor), Silvestru D. Voinescu (jurist). Elaborările şi numele lor sunt consemnate, cu deosebită stimă, în filele Enciclopediei, alăturat de cei ce pregătesc tipografierea. Extrasele din scrierile personale, sau adiacente, livrate de profesorul dr. Ion M. DINU, au statut patrimonial, folosindu-se simbolul convenit (I.M.D.).
Informaţii ne-au parvenit inclusiv de la soţia sa, Simona Dinu (economistă), născută Constantinescu, care, după cum spunea evlavios profesorul, i-a fost principalul susţinător al gândurilor exprimate şi realizărilor obţinute după 19 octombrie 1958 (data căsătoriei). Provine din genealogia renumiţilor artişti plastici, Iosif şi Rudolf Materna, domiciliaţi, în Piteşti, de la sfârşitul secolului XIX.
Relatările semnate Ion M. DINU cuprind, frecvent, spicuiri din excursiile externe, organizate, deseori, împreună cu Simona Dinu, ori cumnaţii, Cornel şi Aurelia Constantinescu, în: Austria, Bulgaria, Cehia, Egipt, Estonia, Federaţia Rusă, Franţa, Germania (de Est), Grecia, Letonia, Malta, Polonia, Republica Moldova, Serbia, Slovacia, Turcia, Ucraina, Ungaria. Este un periplu greu de egalat! Impresiile, acumulate treptat, vor redimensiona opiniile sale apriorice, despre oameni, monumente, realităţi economice, dimensiuni culturale şi religioase, sisteme educaţionale, perspective comparatiste, transformate, selectiv, în subiecte dialogale cotidiene.
Familiile noastre s-au respectat nedisimulat, mai ales că, Livia Popa (1936-2001) a fost tot profesoară (Limba şi literatura română), aflată, multă vreme, în conducerea Liceului Zinca Golescu Piteşti, ori, inspector şcolar, ceea ce transpare, generos, din cartea Figuri de dascăli argeşeni, II (2001), elaborată de Ion M. DINU.
Fără îndoială, personalitatea evocată, prin acest portret postum, are un loc bine definit în spiritualitatea contemporană! De aceea, volumele noastre de autor, iniţiate, coordonate, dar scrise, uneori, în colaborare cu intelectuali din generaţii diferite, fac referiri la viaţa şi realizările profesorului dr. Ion M. DINU, respectiv: Piteşti. Memento (1983, 2008); Piteşti. Pagini de istorie (1986); Istoria municipiului Piteşti (1988); Liceul Alexandru Odobescu Piteşti. 1919-1994 (1994); Medalioane universitare. Dicţionar (2002); Monografia Universităţii din Piteşti (2004); Piteşti. Tradiţie şi contemporaneitate (2008); Enciclopedia Argeşului şi Muscelului, II (2010).
Prin tot ceea ce a lăsat didacticii şi culturii argeşene, îl putem considera, legitim, adevărat arhetip! Ca urmare, pentru sărbătoarea Piteşti-630 (2018), avansăm factorilor abilitaţi două propuneri: amplasarea bustului Ion M. DINU (1920-2009), în holul central din Colegiul Alexandru Odobescu Piteşti, instituţie căreia profesorul i-a consacrat, directoral, o bună parte din existenţa sa pământeană; fixarea, pe casa din strada Crinului, Nr. 3, Piteşti, a unei plăci (marmură albă), consemnând contribuţia familiilor Iosif Materna şi Ion M. Dinu la propăşirea urbei noastre. Asemenea gesturi vor demonstra urmaşilor că faptele bune, deşi se răsplătesc simbolic, reprezintă suportul biruinţelor viitoare!
PETRE POPA
Pentru septembrie 2016:
Gheorghe POŢINCU