Bibliotecara de la castel și lumea generației ”Z”

Luni, 29 August 2016 22:16

# Interviu cu directorul-adjunct al Bibliotecii Județene ”Dinicu Golescu” Argeș, dr. MIHAELA VOINICU

Prezență discretă, zâmbet timid, o delicatețe prevăzătoare și mătăsoasă, după tipicul de la curțile vechi. Poate și pentru că și-a trăit copilăria într-un castel adevărat, din Transilvania, cu turnuri și șanț de apărare. Acolo funcționa biblioteca din orașul în care răsunau trei graiuri distincte și băteau clopotele a șapte biserici creștine. Deși nedezlipită de bibliotecă, a avut o relație specială cu matematica. Vedea metafore acolo unde alții văd înfiorătoare calcule și inaccesibile geometrii. După desăvârșirea studiilor universitare la Cluj, intră în viață ca programator. Astăzi, se străduiește  din răsputeri să împace lumea veche, în care-a crescut, cu imprevizibilul, copleșitorul debut de lume nouă, lumea copiilor ei.

”Rolul nostru este acela de a aduce mai aproape de cei interesați informațiile care ne pot ajuta să ne facem viața mai ușoară sau care ne pot schimba perspectivele de evoluție”

# Trăim vremuri tulburi, trăim schimbări majore, care impun permanente actualizări, redimensionări de perspectivă, repoziționări în context. Globalizarea culturală cântărește greu, se poate spune decisiv, în balanța lumii noi. Ridică numeroase semne de întrebare, înregistrează cele mai mari vulnerabilități. Ce statut are și ce rol joacă, în aceste condiții, la nivelul comunității noastre, Centrul Europe Direct Argeș, pe care-l coordonați încă de la înființare, din anul 2009?
- Într-adevăr, Europa este afectată de provocări deosebite, de mesaje și acțiuni extremiste sau populiste. Amenințările la adresa securității au căpătat forme radicale, sunt afectați oameni nevinovați, se ivește ură între culturi și civilizații.
Tocmai de aceea trebuie să existe și voci care să readucă în atenție valorile care au stat la baza construcției proiectului Uniunii Europene.
La un an de la aderarea noastră la UE, s-a ivit prilejul să scriu acest proiect, prin care s-a înființat, în bibliotecă, centrul de informare europeană Europe Direct Argeș. Este un proiect care îmi este drag, pentru că eu cred, cu adevărat, în aceste valori și cred că șansa noastră, ca țară, a fost și este apartenența la această construcție europeană. Poate ne mișcăm mai greu, enervant de încet, dar calea este deja aleasă și suntem pe drum.
Ceea ce ne-am dorit noi prin acest proiect  este să întărim capacitatea cetăţenilor de a înţelege oportunităţile pe care le-au dobândit odată cu integrarea în Uniunea Europeană, să creștem gradul de cunoaştere - prin consolidarea capacităţii acestora de identificare şi accesare de surse europene de informare specializate -  de asemenea, să sensibilizăm publicul în legătură cu importanţa dezbaterii şi a dialogului.
Câteva cifre cred că vor fi lămuritoare pentru a înțelege ce am făcut împreună cu colegele din echipa de proiect.  Anul trecut, în 2015, Europe Direct Argeș a înregistrat 1327 de solicitări de informații, a organizat 46 de evenimente, la care au participat peste 2000 de cetățeni, și a distribuit peste 7000 de materiale de informare, provenite de la Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene de la Luxemburg. În Argeș, există douăzeci de puncte de informare pe teme europene, deschise în  bibliotecile din mediu rural. Mă gândesc acum și la un exemplu poate mai puțin cunoscut: prin dialogul și dezbaterile  pe care le organizăm, am avut ocazia să promovăm diverse oportunități lansate de Comisia Europeană. De burse, de studii, de mobilități. Unul dintre aceste proiecte a fost și  ”Europa - casa noastră”. Putem spune că, anul trecut, 6 din cei 25 de câștigători desemnați la nivel național au fost din Argeș. Iar în 2014, au fost 9 din 50 de câștigători. Mă gândesc că avem și noi o contribuție la aceste reușite, fie prin informațiile furnizate, fie prin colaborările încheiate sau dezbaterile organizate.
Altfel spus, rolul nostru este acela de a aduce mai aproape de cei interesați informațiile care ne pot ajuta să ne facem viața mai ușoară sau care ne pot schimba perspectivele de evoluție. Noi traducem din ”bruxelleză”, cum îi mai spun eu, ceea ce este de interes pentru comunitatea argeșeană. Lucrăm în bibliotecă, avem acces la surse europene de informații autorizate și la zi. Acesta este modul pe care noi l-am  ales pentru a servi oamenii din jurul nostru.

”Lucrăm cu tineri voluntari de câțiva ani, tineri minunați și plini de entuziasm”

# Supervizați ”Biblioteca Tinerilor Argeșeni”, proiect amplu, bine primit de beneficiari - ateliere, cursuri, cluburi, pe care presa le-a prezentat pe larg. Cum lucrați cu generațiile acestea extrem de solicitante, hiperactive, care ard etapele și care lasă senzația că pot și că vor să le dea lecții, inclusiv de viață, părinților și bunicilor lor?
- ”Biblioteca Tinerilor Argeșeni” este de fapt adresa de Facebook a Secției pentru copii și tineret. Mă bucur că ea a început să fie recunoscută și asociată cu ceea ce oferim noi prin această secție și poate, da, ar fi o bună opțiune pentru a denumi astfel toate proiectele noastre dedicate copiilor și tinerilor.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, gândul mă duce rapid la ”generația Z”, așa cum sunt ei cunoscuți în marketing-ul din SUA, cei născuți conectați, de la vârste fragede, la internet și la nivelul mare de informații.  Acești tineri au copilărit, practic, în mediul online, sunt orientați spre tehnologie, către obiective, creativi, se adaptează rapid la schimbările din jurul lor și își comunică rapid preferințele în rețelele de socializare. Acestea sunt caracteristicile principale ale "generaţiei Z", grăbită, pragmatică, independentă. Pericolul cu care se confruntă această generație, spre deosebire de altele, este legat de faptul că își petrece prea mult timp adunând informații inutile sau dăunătoare, în locul celor care ajută și deschid perspective frumoase.
Această generație are acest specific, legat de faptul că sunt nativi digital, însă toate generațiile au avut de înfruntat schimbări de mentalitate și de obiceiuri. Percepția mea este că toate generațiile și-au dorit să evolueze, să schimbe ceva în jurul lor, să lase o amprentă a propriei personalități.
Lucrăm cu tineri voluntari de câțiva ani, tineri minunați și plini de entuziasm. Ne adresăm copiilor și tinerilor permanent, iar începând cu acest an am abordat într-un mod mai activ relația noastră cu aceștia, fapt ilustrat, așa cum ați spus, cu consecvență de presa locală. În prezent lucrez, împreună cu colegele mele de la Secția pentru copii și tineri, la oferta de noi activități pentru elevi și cadre didactice, valabilă pentru anul școlar 2016-2017. Pregătim câteva surprize legate de activitățile de educație permanentă și biblio-cluburile pentru copii. Și, pentru că toamna se numără bobocii, așteptăm să ”numărăm” și noi finaliștii acestui an, la concursul ”Bătălia Cărților”.
O idee nouă cu care venim, din această toamnă, va fi concretizată în ateliere lunare, desfășurate împreună, copii și părinți, la bibliotecă.
Toate aceste activități le dorim astfel construite încât să răspundă la cât mai multe nevoi de informare și să ofere cât mai multe oportunități de dezvoltare. Este esențial pentru noi feed-back-ul primit și este o plăcere să primești reacții. Îmi amintesc cu drag de o fetiță de cinci ani, care ne-a răspuns: ”Părerea mea este că o să mai vin!”

”În Europa, țările nordice sunt exemple de urmat în ceea ce reprezintă bibliotecile publice pentru comunități”

# Percepția asupra bibliotecarului a rămas, în ciuda mersului alert înainte, al societății, aceeași. Bibliotecarul este – simplificând mult – persoana amabilă, care dă și care primește cartea și care oferă anumite informații utile. Ce face el, astăzi, de fapt, ce s-a schimbat în ceea ce generic numim fișa postului? Ce anume ar urni schimbarea de percepție, ținând cont că mentalitățile rămân, de obicei, în urma faptului de viață?
- Problema bibliotecilor din zilele noastre este că nu mai impresionează prin mărimea colecțiilor și numărul de cititori, ci prin calitatea și accesibilitatea serviciilor. Și aici rolul personalului în percepția bibliotecii nu trebuie subestimat. Biblioteca trebuie să fie un spațiu atractiv pentru viața comunității, adoptând o atitudine practică, dinamică, receptivă față de nou și flexibilă.
Dacă ne uităm la ceea ce se întâmplă în lume, constatăm că în SUA  bibliotecile se bucură de o apreciere deosebită. Fostul președinte al SUA, George Bush, recunoștea faptul că locul de lider pe care îl joacă în dezvoltarea economică SUA se datorează, în mare parte, și existenței a 122.000 biblioteci publice, bine dotate și echipate. Spusele actualului președinte ales, Barack Obama, referitoare la situațiile dificile create de criza economică, amintesc despre cât de important este de a păstra bibliotecile deschise în vremuri grele.
În Europa, țările nordice sunt exemple de urmat în ceea ce reprezintă bibliotecile publice pentru comunități. Nu pot, însă, să nu amintesc și rezultatele unui studiu paneuropean, efectuat în 2013, rezultate care prezintă faptul că, în România, cheltuielile anuale alocate bibliotecilor din bugetul public reprezintă 1,8 euro/locuitor în timp ce, în Finlanda, ele sunt de 30 de euro/locuitor.
Mai sunt alte studii, care arată că, pentru utilizatori, deci pentru construirea percepției asupra bibliotecarilor, foarte importante sunt atenția acordată de bibliotecari publicului (61%), pregătirea și erudiția bibliotecarului (52%) și comportamentul acestuia (32%). Nu sunt informații neapărat noi, dar sunt esențiale pentru a înțelege care sunt factorii care construiesc această imagine.
Dorim să schimbăm această percepție, să arătăm că biblioteca face față realităților zilnice și provocărilor impuse de modernizare. Am început în 2010, odată cu implementarea programului Biblionet – cel care  a adus, în patru ani de zile, în șaptezeci de biblioteci publice din Argeș, dotări IT și programe de perfecționare ale personalului, în valoare de peste 1.500.000 lei. A fost un start foarte bun, însă acum este mai dificil de menținut și întreținut ceea ce s-a obținut prin program. Bibliotecile, mai ales în mediul rural, pot vitaliza comunitățile și pot crea servicii pe care nici o altă instituție publică nu le oferă.
La fel ca în oricare alt domeniu, și pentru bibliotecari ideal ar fi ca profesia să fie o vocație sau măcar o alegere asumată. În opinia mea, crearea unui mediu bazat pe meritocrație, care stimulează competiția, ar configura premisele obținerii unor rezultate superioare. Și în biblioteca noastră susținem și recunoaștem meritele, rezultatele muncii bibliotecarilor pot fi văzute în conținutul revistei noastre, Bibliosphere, disponibilă online pe site-ul bibliotecii.
Ce trebuie să facă un bibliotecar la început de secol XXI? Să știe să identifice surse și informații actuale, credibile și relevante – deci să fie un bun specialist, dacă nu un erudit. Să mânuiască cu ușurință infrastructura IT, să identifice și să adopte rapid lucrul cu diverse dispozitive  și softuri. Să cunoască limbi străine. Să fie un bun comunicator atât în relație directă, cât și în mediul online. Să fie conectat permanent la comunitatea locală, să identifice nevoile de informare și dezvoltare personală ale oamenilor cu care vine în contact și să dea dovadă de creativitate în găsirea de soluții și propunerea de proiecte.  Să cunoască și să fie interesat de ceea ce se întâmplă pe plan național și internațional în profesia sa, pentru a adopta și adapta exemplele de bună practică. E mult, e puțin pentru societatea  actuală?
Aceasta este însă realitatea și ea ne spune, acum, în primii ani ai mileniului al treilea, că o bibliotecă obișnuită strânge colecții, o bibliotecă bună oferă servicii, în timp ce o bibliotecă extraordinară construiește comunități.

”Nici o bază de date nu are valoare, dacă nu permite efectuarea de interogări după mai multe criterii. Ideal ar fi să permită căutarea direct în text”

# Digitalizarea Bibliotecii Publice este, la ora actuală, necesitate absolută. Cum răspunde Biblioteca Județeană Argeș acestui imperativ?
- Sunt multe fațete ale acestui subiect, care ar trebui discutate. Am să încerc să sintetizez.
O bibliotecă digitală cuprinde mai multe tipuri de înregistrări, generic spus – documente. În primul rând sunt documentele ”născute digital”. Deci, din acest punct de vedere, problema se rezolvă prin alocarea de sume necesare achiziției de documente în format electronic. Ce format și pentru ce tip de dispozitive  - aceasta este o altă discuție.
Apoi intervine problema trecerii în format digital a documentelor aflate în format tipărit. Și aici avem mai multe aspecte. O primă categorie: documentele care au drepturi de autor și operele orfane. Și aici nu vorbim doar despre drepturile de autor ale autorului, ci și despre cele ale traducătorului, ilustratorului. În ecuație mai intervin și editurile care au achiziționat aceste drepturi. Dacă unul dintre aceștia este dintr-o altă țară, cărei legislații privind drepturile de autor i te supui? Prin urmare, de această categorie de documente, deși ar fi, probabil, foarte solicitate, nu ne putem atinge, pentru că există dificultăți de ordin juridic. Ca o paranteză, în prezent există, la nivelul Uniunii Europene, o inițiativă care încearcă să creeze un cadru unitar în această direcție, poate ceva similar cu ceea ce s-a petrecut în domeniul mărcilor, brevetelor și invențiilor.
Apoi ne rămân documentele libere de orice fel de formă de proprietate. Acestea sunt, în majoritate, ceea ce noi numim fondul de carte veche, cărți tipărite înainte de 1830, dintre care multe le putem regăsi online, pentru că au fost digitizate de alți proprietari. Problema digitizării acestor documente nu este neapărat cea a scanării lor și a obținerii unor fișiere tip imagine. Este necesară achiziția de soft-uri de recunoaștere optică a caracterelor, pentru a face aceste documente capabile să răspundă unor interogări într-o bază de date.
Voi face o afirmație, mai degrabă axiomatică: nici o bază de date nu are valoare, dacă nu permite efectuarea de interogări după mai multe criterii. Ideal ar fi să permită căutarea direct în text, pornind de la o formulare a interogării efectuată în limbaj liber, neindexat. Este evident că o bază de date, formată din sute de mii de fișiere, în care nu pot să caut după diverse criterii, nu prea este utilă. Doar din punct de vedere al prezervării documentelor, am putea spune că reprezintă o soluție. Dar și aici trebuie asigurate dispozitive de stocare, arhivare, soft-uri de compresie și soluții de back-up.
Am făcut această foarte succintă prezentare a complexității construirii unei biblioteci digitale, pentru  a avea o imagine de ansamblu. Revenim la noi și la etapa în care ne aflăm în prezent. Am pornit, în urmă cu mai bine de zece ani, proiectul de informatizare a bibliotecii. Am reușit să construim o bază de date cu peste 450.000 înregistrări. Pe lângă aceste înregistrări ale documentelor principale, în ultimii doi-trei ani am început să adăugăm și înregistrări care fac trimitere la conținut, respectiv articolele de specialitate din înregistrările periodicelor și revistelor noastre, care conțin informații deosebit de valoroase pentru cei interesați de anumite domenii. Și astfel reușim să disponibilizăm, să facem cunoscută existența unor documente care ar fi rămas ”închise” în spatele unui titlu de revistă, de multe ori nerelevant. În prezent ne concentrăm asupra  găsirii de soluții pentru scanarea documentelor tip fotografii și vederi, pe care apoi să le legăm de softul nostru de bibliotecă pentru a putea fi regăsite. În prezent, suntem parte a Catalogul Colectiv al Bibliotecilor din România - biblio.ro, dezvoltat printr-un proiect  finanţat de USAID (United States Agency for International Development), prin care s-a creat un punct unic de acces la totalitatea informaţiei bibliografice şi multimedia, disponibilă în bibliotecile publice din ţară.
Invit, așadar, publicul să viziteze catalogul nostru on-line, disponibil la adresa www.bjarges.ro, să își creeze un cont de utilizator în baza permisului de bibliotecă și astfel să beneficieze de facilitățile de navigare, interogare, vizualizare și descărcare, efectuarea de rezervări și prelungiri ale documentelor.

”Una dintre probleme ar fi analfabetismul digital și analfabetismul funcțional, unde se constată un procent de 42% de persoane aflate în astfel de situații”

# Experiența dobândită, ca urmare a participării la seminarii și conferințe naționale și internaționale, vă îndreptățește să încercați să imprimați un anume ritm, o cadență proaspătă Bibliotecii Județene Argeș. Aș spune că sunteți deja inspirată, că aveți câteva idei interesante. Putem afla câte ceva, fie și cu titlu de dorință, de vis, de poveste?
- Am avut șansa să îmi fie acceptată candidatura la câteva granturi internaționale. Am văzut biblioteci din Europa și din America. Dar, mai ales, am avut ocazia să văd care sunt mecanismele care articulează funcționalitatea și imaginea unor biblioteci publice cu renume. Am văzut cum își construiesc strategia de dezvoltare și am avut ocazia să văd multe exemple de bune practici. Îmi place să citesc și să fiu la curent cu ceea ce se întâmplă în breasla noastră, așa că ideile vin, probabil, din încercarea de a acumula informații și cunoștințe. Inspirație? Probabil că ideile devin inspirate atunci când aduc răspunsuri sau soluții oamenilor. Pentru a oferi astfel de răspunsuri inspirate, trebuie să fii ancorat puternic în societate și să cunoști care sunt întrebările, uneori nerostite, la care sunt așteptate răspunsuri. Eu mă uit și văd că una dintre probleme ar fi analfabetismul digital și analfabetismul funcțional, unde se constată un procent de 42% de persoane aflate în astfel de situații. Sau crearea condițiilor pentru ca învățarea pe parcursul vieții să fie conștientizată și să devină o realitate, nu doar o sintagmă reușită dintr-un studiu. Suntem atenți la astfel de situații și venim în întâmpinarea lor cu oferte de cursuri sau scurte sesiuni de instruire IT, organizate de colegii de la Sala de Referințe Electronice și Acces Internet. Un concept care mi-a captat atenția în ultimul timp este biblioteca văzută ca un spațiu-atelier (library as makerspace) unde oamenii învață și creează împreună, idee care a prins contur practic în câteva mari biblioteci din lume și pe care îl avem și noi în vedere. Trebuie să fii doar atent și interesat de ceea ce se întâmplă cu oamenii din comunitatea ta pentru că acolo îți găsești sursele de inspirație.
Interviu realizat de Denisa Popescu