Uimitor, de-a binelea!

Luni, 14 Mai 2018 12:41

Ca să fim concreţi şi realişti pe măsură, este necesar să spunem, că totul este uimitor în această frumuseţe a lumii văzute, doar ochi, minte şi inimă să avem pe potrivă.
Aruncându-mi privirea pe paginile publicaţiei Reader’s Digest, sub genericul De neuitat, am citit documentarul O inimă de aur, de Rosemary Hickman şi consemnat de Jude Van Der Walt, unde este vorba despre Hamilton Naki, care: „fără a avea pregătire medicală, un fost cioban a devenit membru de bază al unei echipe chirurgicale de excepţie, a uimit pe mulţi chirurgi.”
Aşa cum se arată în materialul publicat: „Hamilton s-a născut în 1926, în depărtatul Centani din Eastern Cape, din Africa de Sud. A crescut îmbrăcat în piele de capră şi alergând desculţ pe colinele verzi, mânând vite. Ai lui erau foarte săraci şi, când avea doar 16 ani, nu a avut de ales şi s-a lăsat de şcoală pentru a găsi o slujbă, să-şi întreţină familia”.
După peripeţiile drumului de 900 km., până la Cape Town, Africa de Sud, Hamilton Naki şi-a găsit o slujbă de muncitor necalificat la Universitate – în campusul Şcolii de medicină pentru stagiari, unde tundea gazonul de pe terenul de tenis.
Şi ca să vedem cum orânduieşte Dumnezeu lucrurile, într-o zi, profesorul de la Medicină, Robert Goetz, voind să disece o girafă moartă „pentru a afla de ce aceste animale nu leşină când îşi apleacă gâturile lungi să bea apă, avea nevoie de două braţe puternice, aşa că a ieşit afară şi l-a chemat în laborator pe grădinarul tânăr şi bine făcut. Autopsia ingenioasă a lui Goetz a dezvăluit că girafele au valve cu un singur sens de circulaţie a sângelui prin vene, ceea ce opreşte sângele să circule spre cap atunci când se apleacă”.
Din mila Domnului, Hamilton a devenit mâna dreaptă a lui Goetz, văzându-i abilitatea şi sprinteneala minţii. L-a citit pe dinăuntru, cum s-ar spune.
În laborator absorbea cu hărnicie toate informaţiile ca un „burete”, învăţând să anestezieze animale, diferite feluri de incizii, cum se fixează perfuziile.
Peste o vreme însă, prin anul 1958, bucuria avea să fie mare pentru Hamilton, oferindu-i-se o nouă şansă prin doctorul Christian Bernard, despre care aţi auzit toţi, prin primul transplant de inimă omenească.
Despre Hamilton, Dr. Christian Bernard, înainte de a muri, în 2001, avea să spună într-un documentar: „Am observat că Hamilton era un asistent chirurgical foarte priceput şi i-am dat din ce în ce mai multe de făcut. Înainte să realizăm primul transplant de inimă la om, am făcut 48 de transplanturi de inimă la câini. În cele din urmă, a ajuns să efectueze câte un transplant de inimă chiar mai eficient decât stagiarii care veneau aici.”
Desigur, Christian Bernard şi-a înfrânt orgoliul atunci când a făcut o observaţie uimitoare: „Probabil că Hamilton era mai îndemânatic decât mine. Dacă ar fi avut şansa, ar fi devenit un mare chirurg”.
Întotdeauna am fost „uimit” de şoferi şi chirurgi, adică de cei care merg pe străzi ca vodă prin lobodă şi cei care străbat fiinţa omenească pe toate venele şi arterele cu toate organele vitale.
Şi ca să fim cât de cât aproape de izvor vom nota că e dificil să descrii abilităţile unui chirurg. E adevărat, e nevoie de dexteritate şi precizie, însă cei mai buni chirurgi au acel ceva special, care se poate descrie cel mai bine ca fiind „intuiţie” sau „instinct”. Hamilton avea acest ceva!
Când Hamilton Naki a plecat la Domnul în 2005, în etate de 78 de ani, Anwar Mall, profesor universitar de chirurgie, avea să rezume personalitatea sa astfel: „Hamilton Naki a fost un gigant. Când eram mic, Chris Bernard era eroul meu. Însă, pe măsură ce am crescut, am înţeles că oamenii precum Hamilton sunt adevăraţi eroi!”
Ce am dorit să spun scriind aceste lucruri? M-am gândit că poate fi luat Hamilton, fără diplome şi doctorate, drept exemplu, cum poate ajunge omul gigant şi adevărat erou şi că „Mulţi dintre acei chirurgi care au învăţat alături de Hamilton - fără diplome universitare n.n. - au ajuns profesori şi chirurgi recunoscuţi în toată lumea.”
Gândul m-a dus la alt gen de medici sau doctori ai sufletelor, preoţii duhovnici care sunt chemaţi să vindece mii şi milioane de suflete. Exemplul lui Hamilton Naki m-a uimit de-a binelea!
În lucrarea noastră duhovnicească el ne poate fi un exemplu clar de sinceritate, simplitate, muncă, seriozitate şi devotament până la cer!
Din cioban, chirurg celebru, gigant şi adevărat erou!
Pe când noi, întru ale slujirii duhovniceşti a poporului lui Dumnezeu?
Ş-acum finalul articolului: „Atunci am înţeles că valoarea vieţii noastre nu este conferită de recunoaştere publică ci de moştenirea pe care o lăsăm, de oamenii pe care i-am influenţat şi de modul în care am făcut acest lucru!”
Să luăm cu grijă aminte! (eparhiaargesului.ro)
Calinic Argeșeanul