”Dacă Iisus a spus că oricine întoarce pe cineva în numele Lui de pe o cale greşită, Apostol se va numi, oare cum se va numi Radu Gyr, care a scos atâtea suflete din disperare? De câte ori trebuie să se numească Apostol numai pentru acest fapt? Pentru că el a ajutat „n” număr („n” înseamnă infinitul în fond, un număr de necuprins cu imaginaţia). Un număr de necuprins de deţinuţi au aflat în poezia „Iisus în celulă” posibilitatea de a-şi găsi în palme urmele cuielor Lui. Oare puţin lucru este acesta?” – Aspazia Oţel Petrescu
Pe 29 aprilie se împlinesc 50 de ani de la plecarea în Veșnicie a poetului Radu Gyr – chip al grelelor pătimiri în închisorile comuniste. Un om cu totul remarcabil care a compus versuri tulburătoare în închisoare și pe care le-a memorat pentru că nu le putea scrie.
Pe numele real Radu Demetrescu s-a născut la Câmpulung Muscel, pe 2 martie 1905, într-o familie de intelectuali. Tatăl său a fost actorul Ştefan Coco Demetrescu, iar mama sa, Eugenia Gherghel, muziciană provenită dintr-o veche familie botoşăneană, cu origini germane. La vârsta de 3 ani Radu se va muta împreună cu părinţii săi în oraşul Craiova, unde tatăl său lucra la Teatrul Naţional.
„Am fost un copil blând şi iubitor, deloc zburdalnic, puţin cam încăpăţânat, timid şi dispus către visătorie. Temperamentul meu, dovedindu-se integral mai târziu, a păstrat din trăsăturile sufleteşti ale copilului de odinioară sfiiciunea şi înclinaţia spre reverie.”, spunea Radu Gyr, despre sine.
A fost poet, dramaturg, eseist, ziarist român. A fost, de asemenea, asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu și conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.
În timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, Radu Gyr a fost arestat și deținut în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de intelectualii Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alții, fiind acuzat de legături de legionarii.
Ulterior, este eliberat din detenție și trimis pe front, pentru „reabilitare”. La Sărata, în anul 1942 a fost grav rănit. Dar drumul calvarului avea să continue și mai dramatic pentru Radu Gyr…
În anul 1945, regimul comunist l-a încadrat în procesul „lotului ziariștilor fasciști” și a fost condamnat la 12 ani de detenție. Revenit acasă în 1956 este arestat din nou doi ani mai târziu și condamnat la moarte în 1959, pentru poezia-manifest „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Sentința de condamnare la moarte i-a fost comutată la 25 de ani de muncă silnică. Este eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964.
„Perioada de detenţie era pentru tatăl meu un capitol închis. Nu-i plăcea să vorbească despre ea. Rareori, ne înfăţişa câte o scenă de groază, aceasta la insistenţele noastre, toată suferinţa prin care trecuse păstrând-o în inima sa. Credinţa puternică si mai ales cultul pe care îl avea pentru Maica Domnului, l-au ţinut în viaţă, cea care îi promisese în închisoare că va fi eliberat spre a-şi pune pe hârtie toată opera”, mărturisea fiica poetului, după Revoluție.
