# ”Am avut guvernări populiste și puternic redistributive. Haosul a fost total”
Știrea sfâtșitului de săptămână: România a intrat în recesiune tehnică! Potrivit Institutului Național de Statistică, produsul intern brut în trimestrul IV 2025 a fost, în termeni reali, mai mic cu 1,9% comparativ cu trimestrul III 2025. Și cine-o fi de vină? Cine-o fi greșit? Bolojan??? Are și el păcatele lui, are multe decizii proaste asumate – vezi cazul profesorilor, dar tot ce ni se întâmplă azi este nota de plată de pe vremea când a guvernat Marcel Ciolacu. Aveam de toate… pe datorie, cu deficite uriașe despre care nu vorbea nimeni.
Trebuie să-i ”mulțumim” lui Ciolacu
Economistul Cristian Pistol a explicat, pentru Ziare.com,o lecție dureroasă, dar necesară. România a acumulat datorii fără număr și a intrat într-o zonă fierbinte în care fără măsuri dure nu supraviețuim economic.
Premierul Ilie Bolojan a fost criticat pentru că a comparat economia unei țări cu economia dintr-o familie. E greu de înțeles, explică-i asta românului care-și cumpără televizor în rate sau care merge în vacanță cu bani împrumutați. Nu mai vorbim de cei care nu au bani de mâncare și medicamente… De aici și valul de înjurături la adresa Guvernului. Pentru că oamenii nu știu să-și gospodărească propria casă și totuși se cred profesioniști dacă ar fi în locul premierului.
“Criza economică sau recesiunea sunt fenomene corective importante și necesare. Elimină partea care a crescut excesiv ca urmare a redistribuționismului haotic prin taxare, deficite, inflație. Recesiunea te aduce cu picioarele pe pâmânt. Recesiunea te forțează să schimbi abordarea. Recesiunea te determină să ții cont de realitatea din jurul tău.
În anii anteriori, am avut guvernări populiste și puternic redistributive. Haosul a fost total. Nesustenabil. Pe deficit și datorie. Acum vine nota de plată. Vine corecția.
Recesiunea de acum este inclusă în nota de plată a iresponsabilității lui Ciolacu. Lui trebuie să îi “mulțumim”. E ca în fabula următoare: Georgel privea pe geam cu invidie la vecinul lui, Ionică. Ionică era angajat de curând la primărie. O mătușă l-a ajutat. A pus o vorbă bună. Era pe cai mari. Salariu bun. Perspective grămadă. Optimismul, la maxim. Abia avea timp, între două Solitaire, să caute oferte. Nu era zi să nu vină acasă cu ceva nou. Un frigider, un TV, o mașină… Toate noi. Toate scumpe. Pe credit, pe datorie. Pe caiet. Nu cu banii jos. În cât mai multe rate.
De unde are atâția bani Ionică, se întreba cu invidie Georgel? Ce bogat e! Ce-i crește PIB-ul. De admirat. Ce bine ar fi să fie mai plin cartierul cu “Ionică” din ăștia. Am fi primiți la Clubul Bogaților la ce convergență am avea. Ar fi și mai mare PIB-ul “cartierului”. Dar niciodată al lui Ionică. El plătea taxele către primărie imediat după Revelion. Pentru investiții, pentru dezvoltare. Ionică nu știa ceva extrem de important, de după perdea: Georgel avea totul nou în casă și avea casă pentru că niște creditori i-au dat toate astea. El nu avea, de fapt, mare lucru.
Au venit alegerile. S-a schimbat primarul. Altă abordare. Diferită. Vine schimbarea. A venit un “Bolovan” la centru. Vrea reduceri de cheltuieli. Georgel a tras paiul scurt. A fost pus pe liber.
Ionică vedea acum de după perdea cum plecau din casa lui Georgel pe rând bunurile de valoare. Creditorii au memoria mai bună decât debitorii mereu. Ratele nu trebuie uitate, trebuie plătite. Ionică a și licitat pentru televizorul lui Georgel, pe treptele casei lui Ionică, direct cu creditorii. A obținut un preț bun. Cât toate taxele locale din ultimii 3 ani plătite la Primărie. Imediat după Revelion.
“Recesiune”, strigă Georgel cu gândul la televizor, mașină… Jos “Bolovan”!
Ionică de după perdea se teme pentru televizorul lui cel nou… Îl ascultă pe “Bolovan” și nu mai poate de drag. Poate îi ia și casa lui Georgel… Doar dacă prețul este bun, desigur! Încă nu a dat-o în plată. Dar urmează…
Jos ”Bolovan”! Gata cu ”tăierile”! Să revină paranghelia și dezmățul!”, a declarat economistul Cristian Păun.
