Cu ocazia Zilei Mondiale a Cărții Vechi, celebrată în fiecare an, pe 27 iulie, vă prezentăm una dintre cele mai vechi cărți românești din fondul Colecţiilor Speciale al Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ Argeş – „Îndreptarea Legii“. Tipărită la Târgovişte, în anul 1652, această lucrare religioasă și juridică monumentală este de fapt unul dintre primele coduri de legi din Ţara Românească, având o vechime impresionantă de 374 de ani.
Cartea al cărei titlu integral este „Îndreptarea legii/ cu Dumnezeu/ care are toată judecata/ arhierească şi împărătească de toate vinile/ preoţeşti şi mireneşti/ scoasă la Târgovişte în tipografia prea luminatului mieu domn Io Matei V. Bas(arab)“ cu cheltuiala lui Ştefan, mitropolitul Târgoviştei şi exarh al Plaiului şi a toată Ungrovlahia“ a fost considerată de istoricul și bibliologul, Victor Petrescu „o carte completă a jurisprudenței medievale românești“. Datorită importanței sale a fost numită în scrierile vremii și „Pravila cea Mare“ sau „Pravila de la Târgoviște“.
În literatura juridică a vremii, pravila (sl. pravilo) desemna „o lege sau un corp de legi, dispoziţie, regulament, hotărâre (cu caracter civil sau bisericesc)“, tot atunci fiind întrebuinţate şi expresiile: după pravilă ce însemna „conform legii, legal, just“ şi peste pravilă, „ilegal, nedrept“. În secolul al XVII, atunci când se tipăreşte şi „Îndreptarea Legii“, se folosea mai mult termenul de pravile împărăteşti cu semnificaţia de „corp de legi şi dispoziţii juridice de drept bizantin, folosite cu unele adaptări şi în Ţara Românească şi în Moldova.
Contextul istoric în care a apărut „Îndreptarea Legii“
În 1652, Ţara Românească era frământată de conflicte interne.
Potrivit poruncii date în timpul domniei lui Mihai Viteazul, majoritatea ţăranilor erau legaţi de glie, fiind robi pe moşiile marilor boieri. Forţat de împrejurări, în condiţiile în care era imperios necesar să-şi refacă armata distrusă în timpul luptei împotriva turcilor, marele domnitor muntean, Mihai Viteazul, solicitase sprijin militar din partea boierilor, oferindu-le în schimb posibilitatea de a-şi spori numărul de iobagi.
Aşadar, în anul 1652, gliile aparţineau, în marea lor majoritate, boierimii şi domeniilor mânăstireşti. Neacceptând această stare de fapt, ţăranii se revoltau adesea. Erau potoliţi cu forţa, dar numai pentru puţin timp. Era clar că Ţara Românească avea nevoie de legi, aşa că o „Pravilă Mare“ era necesară.
Pravila cea Mare- adevăratul cod de legi al Ţării Româneşti
Scrisă în limba română cu caractere chirilice, „Îndreptarea Legii“ este o colecţie completă şi modernă de legi, ce se bazează pe izvoare de drept bizantin, cunoscute la noi prin filiera slavonă. Ea nu constituie o simplă traducere a izvoarelor bizantine, ci şi o prelucrare a acestora, conformă cu nevoile de atunci ale Ţării Româneşti. Lucrarea cuprinde traduceri din: „Sintagma“ lui Matei Vlastares, „Nomocanonul“ lui Manoil Malaxos, „Comentariul“ lui Alexis Aristan. Traducătorul izvoarelor, alcătuitorul şi prefaţatorul „Îndreptării Legii“ este Daniil Panonianul, care, pentru finalizarea acestui amplu proiect, a colaborat cu profesorii Şcolii Domneşti din Târgovişte, învăţaţii greci Pantelimon (Paisie) Ligaridis şi Ignatie Petritsis.
Potrivit istoricului, lect. univ. dr. George Coandă, membru al Academiei Româno- Americane de Arte şi Ştiinţe din SUA, într-un articol publicat în „Almanah bisericesc“, an IX, nr. 101- 102, septembrie- octombrie 2002, intitulat „Îndreptarea Legii. Marea pravilă a unităţii de neam. Târgovişte, 1652“: „Rostul acestei lucrări- căreia, printr-o confinitate tematică cu alte lucrări tip „cod de legi“ i se mai spune „Pravila cea mare de la Târgovişte“- a fost acela că, „pre limba proastă românească“ (aşa cum precizează traducătorul ei din limba greacă, Daniil Andrian Panonianul) să impună în viaţa religioasă şi civilă o seamă de reguli juridice capabile să introducă ordinea în societate, dar în spiritul epocii.[…] Lucrarea (un veritabil Codex Valachorum) este un adevărat monument de cultură românească integrându-se perfect în revoluţia Renaşterii şi recomandându-ne în Europa prin ceea ce, spiritual, eram noi atunci. Baruch Spinoza îşi va fi scris celebrul „Tratatul teologico-politic“, Nicolas de Malebranche îşi va fi publicat „Despre căutarea adevărului“, Blaise Pascal ne va fi lasăt „Scrisori provinciale”, iar Gottfried Wilhelm Leibniz îşi va fi imaginat „De arte combinatoria“. […] Daniil Andrian Panonianul va fi făcut o operă, căci acea „ars combinatoria“, o practică obişnuită oarecum în epocă, la care a apelat premeditat, i-a permis să reunească, într-un aliaj legislativ şi moral inedit, texte din Malaxos şi din Pravila lui Vasile Lupu.“
„Îndreptarea Legii“ a abordat aspecte juridice diverse: norme de drept religios, atribuțiile și disciplina clerului, norme de dreptul familiei (căsătorie, divorț, zestre), infracțiuni și pedepse, dreptul de proprietate și norme de drept procesual civil („organizarea judecăților“).
De asemenea a legiferat situaţia iobagilor în raporturile lor cu marii boieri, a stabilit nomenclatorul dregătorilor şi atribuţiile lor, a prezentat noțiuni elementare de gramatică și alfabetul chirilic și, ca un element inedit, a inclus un manual de epistolografie, cu modele de corespondenţă protocolară, între aristocraţia clericală şi cea laică.
Frumuseţea şi rafinamentul unei cărţi ce a traversat secolele
În ceea ce priveşte aspectul grafic al cărţii nu putem să nu remarcăm grija pentru detalii: titlul lucrării şi titlurile capitolelor sunt scrise cu cerneală roşie, pentru a le delimita de corpul lucrării scris, în mod tradiţional, cu cerneală neagră, majuscule iniţialele ornate, realizate de asemenea în cerneală roşie, numită miniu (de aici provine şi denumirea de miniaturist, desemnându-l pe „cel ce realiza în Evul Mediu literele ornate şi ornamentele ce împodobeau, atât de frumos, cărţile de atunci“).
Lucrarea pe care o deţinem la Secţia Colecţii Speciale a Bibliotecii Judeţene „Dinicu Golescu“ Argeş este într-o stare de conservare relativ bună, ţinând cont de vechimea sa, având coperta de carton, învelită în hârtie neagră şi prezentând la colţuri şi la cotor, piele maron. Blocul cărţii prezintă din loc în loc pete de ceară şi urme de umezeală. Tipărită pe hârtie filigran, cu caractere de litere de diferite mărimi, lucrarea „Îndreptarea Legii“ are pagina de text încadrată în chenar dublu.
Ornamentica utilizată la realizarea lucrării este specifică tipăriturilor mai vechi. Cartea este bogat ilustrată cu frontispicii, iniţiale şi viniete xilogravate, de inspiraţie barocă; iniţialele sunt încadrate şi ornate fito- şi zoomorf (cum ar fi iniţiala „K“, passim, cu silueta unui cerb), şi viniete (acestea din urmă, fie cruciforme, fie înfăţişând un cap de înger de gâtul căruia atârnă un lanţ terminat cu o cruce, de exemplu la p. 171, 500, 528 sau fără cruce, pe pat de foliaje palmate, la p. 448, 478, 503.
Lucrarea prezintă şi câteva tabele: la p. 172-176, este expus tabelul cu detalierea fiecărui grad de rudenie („Împărţirea rudeniei“), pentru căsătoriile „după lege“, iar între paginile 397- 410 este expus tabelul -„Tocmeala şiderii înainte a Cuvioşilor Patriarhii, Mitropolii şi Arhierii carile să află pănă în zioa de astăzi de sănt supuse Împărăţiei Ţarigradului (Roma,Ţarigradul, Alexandria, Antiohia, Ierusalimul carele să chema Elias…)“.
Datorită importanței sale, „Îndreptarea Legii“ a cunoscut o largă circulaţie în întreaga arie geografică locuită de români, contribuind la unificarea gândirii juridice româneşti şi implicit la unitatea culturală şi lingvistică a românilor din cele trei ţări, existente pe atunci: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania.
Gabriela Tomescu
Secția Colecții Speciale
Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu“ Argeș
