Într-un peisaj cultural dominat adesea de bugete austere – unde alocările Ministerului Culturii rămân sub pragul de 1% din PIB – conservarea și punerea în valoare a patrimoniului național devin o provocare zilnică. Cu toate acestea, dincolo de neajunsurile financiare, birocrația greoaie sau impactul tot mai vizibil al căutătorilor amatori de „comori”, patrimoniul istoric și arhitectural românesc reușește să reziste.
”Poate ar trebui să fim ceva mai activi în a ne populariza patrimoniul din Argeș”
Într-un dialog aplicat cu Cristian Cocea, directorul Direcției Județene pentru Cultură Argeș, abordăm teme sensibile legate de starea monumentelor din județ, de la reușitele proceselor de restaurare ale marilor lăcașuri de cult, până la blocajele privind clădirile istorice din proprietate privată. Totodată, Cristian Cocea discută despre ritmul digitalizării în administrația culturală, limitele legislației actuale de inspirație franceză și modul în care activitatea sa de scriitor se împletește cu misiunea de protejare a identității județului Argeș.
# Cum face față instituția pe care o conduceți în era tehnologiei? Peste tot se digitalizează. La Direcția de Cultură Argeș care-i situația?
Cristian Cocea: Și la noi se digitalizează pentru că documentațiile sunt stocate în servere, o mare parte din comunicarea cu beneficiarii se face online. Pe site-ul direcției este postată formularistica necesară pentru diversele tipuri de avize, deci se lucrează. Știu că, la nivel de minister, ambițiile sunt mult mai mari și se vor derula, în continuare, investiții în zona digitalizării.
# Din păcate, guvernele nu mai prioritizează cultura. Care este situația, în acest moment, privind finanțările care vin către acest domeniu?
Cristian Cocea: Câtă vreme bugetul Ministerului Culturii este sub 1% din PIB, nu știu ce aș mai putea spune. Este foarte complicat… Chiar dacă mare parte din cheltuieli au fost transferate autorităților locale, Ministerul Culturii ar trebui să aibă un fond pentru intervenții de urgență asupra monumentelor, pentru exercitarea dreptului de preempțiune atunci când apar piese de patrimoniu, de categoria tezaur.
# Și deci acești bani nu există?
Cristian Cocea: De obicei, bugetul Ministerului Culturii este rezervat cheltuielilor de funcționare a instituției.
# Aveți idee, în Europa cum funcționează aportul statului către domeniul culturii?
Cristian Cocea: Cultura este văzută ca o sursă de identitate națională, dar, de asemenea, ca o resursă legată de turismul cultural. Sigur că finanțările sunt incomparabil mai mari în zona occidentală, dar trebuie să nuanțăm un pic. Legislația românească, în domeniul cultural, a fost croită după modelul francez. Acolo, statul deține o mare parte din patrimoniul construit, multe castele, multe palate sunt folosite de către statul francez pentru instituțiile statului. Din punctul ăsta de vedere, finanțarea este net superioară a ceea ce se întâmplă în România.
În zona anglo-saxonă nu există miniștri ai Culturii. Acolo, monumentele sunt proprietate privată, în cea mai mare măsură. Totuși, statul aplică scutiri de impozite și de taxe pentru a se putea întreține acest patrimoniu. Noi suntem între, avem legislație de tip francez, dar nu prea finanțăm.
# Deci noi nu suntem nici cal, nici măgar…
Cristian Cocea: Da. Și vă mai dau un exemplu. În țările anglo-saxone, dacă ai mers cu detectorul de metale și ai găsit un obiect, e al tău. În Europa continentală, statele își rezervă dreptul de a-și exercita un drept de preempțiune asupra a ce se găsește. Noi mergem după modelul francez, însă fenomenul a luat amploare și această liberă inițiativă pe care am dat-o pentru cei care caută cu detectorul de metale după „comori” ar putea să facă mai mult rău decât bine, stricând contextul arheologic, săpând fără noimă în zona respectivă, chiar dacă nu e vorba de un sit arheologic. Dar acolo se poate vorbi despre un context arheologic. Dincolo de monedele pe care le găsește, un arheolog ar săpa de jur împrejur pentru a vedea morminte, resturi de ceramică, pentru a-și da seama ce a fost acolo. Arheologul pasionat, detectoristul nostru, nu are astfel de informații și mai mult strică. Informația științifică se pierde…
Nu mai vorbesc de faptul că foarte mulți doresc să obțină recompense, și fac din asta un fel de vânătoare de comori. Ținem și noi cât putem steagul sus. E important că, în ciuda sărăciei și în ciuda diverselor vicisitudini care apar, România încă păstrează patrimoniul. Uitați-vă la patrimoniul industrial, la fabrici și la uzine! Cât din patrimoniul industrial din urmă cu 40-50 de ani mai există astăzi? Din punctul ăsta de vedere, cu eforturile celor din minister, cu legislația, cu eforturile colegilor din teritoriu, România păstrează un patrimoniu important de monumente, patrimoniu imobil, dar și patrimoniu mobil.
# În legătură cu monumentele istorice de clasă A din județul Argeș, dați-mi exemple de monumente din această categorie care au nevoie urgentă de restaurare. Care stau cel mai rău?
Cristian Cocea: Unul dintre ele ar fi Biserica Olari, din Curtea de Argeș. Din fericire, ea a intrat într-un program de finanțare pentru restaurare. Este un monument de categorie A care necesită intervenții rapide. Spre bucuria noastră, marile monumente de importanță națională pe care le știe toată lumea, inclusiv Mănăstirea Argeșului, Mănăstirea Aninoasa și așa mai departe, au trecut prin proiecte finanțate cu bani europeni. Marile programe de restaurare s-au încheiat cu bine, astfel încât, din punctul ăsta de vedere, este ok.
# Avem monumente istorice în Pitești care au nevoie urgentă de restaurare. Care ar fi ele? Sunt foarte multe case valoroase.
Cristian Cocea: Acolo vorbim despre proprietate privată și statul nu poate finanța programe de restaurare pentru monumente pe care nu le are în proprietate. Din păcate, există încă în Pitești proiecte avizate de către Direcția de Cultură pentru monumente de importanță locală, care nu au fost puse încă în operă, dar proiectele există, au fost avizate.
# Ați putea să-mi dați exemplu de câteva clădiri foarte valoroase din Pitești?
Cristian Cocea: Aș menționa Casa Coculescu, e situată în apropiere de Colegiul „Zinca Golescu”.
# În ce stadiu este această clădire?
Cristian Cocea: Acolo am dat aviz, dar nu pot să vă spun în ce stadiu este, pentru că proiectul nu a început.
# Ce credeți că ar trebui să-i dăm Argeșului pentru a fi și mai atractiv din punct de vedere turistic?
Cristian Cocea: Nu știu să vă spun ce trebuie să-i dăm. Turismul este o chestiune complexă care leagă cultura de transporturi, de servicii, de gastronomie. Deci este o chestiune de complexitate, și de cunoaștere, și de propagandă. Poate ar trebui să fim ceva mai activi în a ne populariza patrimoniul, cu toate că sunt mari obiective care atrag turiștii aici.
# În calitatea dvs. de scriitor și publicist, la ce mai lucrați în prezent?
Cristian Cocea: Pregătesc o lucrare biografică dedicată oamenilor de cultură, scriitori, arhitecți, artiști, care au fost interesați de zona ezoterică.
