Martie este luna femeii, dar nu toate reprezentantele sexului frumos trăiesc povești de succes. Din păcate, societatea românească oferă exemple grele, în care femeile sunt victime ale propriilor parteneri de viață. Legislația s-a imbunătățit în privința sprijinului pe care îl acordă statul victimelor violenței domestice, dar nu toate femeile abuzate au curaj și resurse ca să poată ieși din situațiile disperate în care se află.
Alina Gorghiu, deputat PNL Argeș, lucrează de ani buni la proiecte de lege pentru protecția victimelor violenței domestice – brățara electronică pentru agresori fiind un succes.
Săptămâna trecută, am stat de vorbă cu Alina Gorghiu despre legislația în vigoare, despre cazuri de violență și despre cum putem educa femeile să părăsească mediile violente. Un interviu cu suflet, despre o luptă importantă dusă de instituțiile statului pentru a schimba destine.
# Sunteți prima voce din Parlament care vorbește cu fapte despre protecția femeilor și copiilor. Când a înțeles Alina Gorghiu că este nevoie de legislație specifică?
– Eu sunt avocat. Din 2002 am intrat în Barou, iar preocupările mele profesionale și, ulterior, politice, au fost legate de justiție, de protecția victimelor și de sancționarea agresorilor. Experiența juridică te învață rapid că legea nu este o teorie abstractă. Legea schimbă vieți sau, atunci când lipsește, lasă oameni fără protecție.
Ca orice femeie și ca mamă a doi băieți, știu că violența domestică nu este o simplă problemă de familie, așa cum s-a spus prea mult timp. Este o problemă de siguranță publică. În Argeș, ca în multe alte județe, poliția intervine aproape zilnic în cazuri de violență domestică. În spatele acestor intervenții sunt femei care trăiesc în frică și copii care cresc într-un mediu marcat de abuz. Cu o parte dintre aceste femei am stat de vorbă și încercăm împreună să găsim soluții.
Ca avocat, am văzut dosare. Ca parlamentar, am văzut statistici. Dar ca om, am văzut povești. Iar atunci înțelegi foarte clar că empatia nu este suficientă. Este nevoie de legi clare și de instrumente care să funcționeze în viața reală.
De aceea am susținut măsuri concrete precum extinderea ordinului de protecție, introducerea brățării electronice pentru agresori, definirea femicidului în legislația penală și sancțiuni mai dure pentru abuzurile asupra copiilor. Cred cu tărie că statul nu trebuie să intervină după tragedie, ci înainte ca violența să devină fatală. Iar viața și siguranța femeilor nu sunt negociabile
# Cum s-a schimbat siguranța femeilor din Argeș odată cu brățările electronice?
– Enorm în bine! Brățara electronică schimbă complet logica protecției. Dar complet. Până acum, de foarte multe ori, victima era cea care trăia cu frica. Ordinul de protecție exista, dar respectarea lui depindea de comportamentul agresorului.
Astăzi, agresorul este cel monitorizat. Dacă încalcă distanța stabilită prin ordinul de protecție, sistemul semnalează imediat, iar poliția poate interveni rapid. Este o schimbare de paradigmă: frica nu mai trebuie să fie a victimei, ci a agresorului care știe că este monitorizat.
La nivel național, peste 5.100 de agresori au fost monitorizați electronic în primul an de aplicare generalizată a sistemului. Și în Argeș mecanismul funcționează. Este un instrument real de prevenție, nu unul simbolic.
Dar trebuie să spun și un adevăr dur. În peste 2.600 de cazuri, victimele au refuzat montarea brățării, deși exista un risc real asupra siguranței lor. Această cifră spune foarte multe despre frica, despre dependența economică, despre presiunea socială sau despre lipsa de încredere că instituțiile vor interveni la timp.
De aceea, cred că avem o responsabilitate mare de informare. Trebuie să explicăm femeilor că aceste instrumente nu sunt o formalitate. Ele pot salva vieți.
# Ce dificultăți întâmpină autoritățile locale când aplică ordinul de protecție?
– Principala dificultate este volumul mare de cazuri. Polițiștii, procurorii și asistenții sociali sunt cei care văd tragediile înainte să devină știri. Ei lucrează sub presiune permanentă și trebuie să ia decizii rapide în situații complicate.
În multe cazuri există un istoric de violență, amenințări sau control psihologic. De aceea este foarte important ca evaluarea riscului să fie făcută corect și la timp.
Tocmai din acest motiv am introdus instrumente mai clare de evaluare a riscului și obligația ca autoritățile să contacteze victima înainte de expirarea ordinului de protecție. Nu trebuie să existe situații în care o femeie rămâne fără protecție doar pentru că nu știe ce pași trebuie să facă mai departe.
Prevenția înseamnă intervenție la timp. Și fermă. Și profesionistă.
# Există suficiente centre pentru victime în Argeș?
– Există servicii care funcționează, dar nu putem spune că sunt suficiente. Protecția reală înseamnă mai mult decât un adăpost temporar. Înseamnă consiliere psihologică, sprijin juridic, ajutor pentru locuire și reintegrare profesională.
De aceea am susținut constant finanțarea serviciilor sociale. Mă bucură faptul că pentru perioada 2026–2030 au fost alocate 2 milioane de euro pentru programe dedicate prevenirii și sprijinirii victimelor violenței domestice.
Aceste programe vor ajunge la peste 40.000 de beneficiari la nivel național, inclusiv în comunitățile din Argeș. Vor fi pregătite comunități locale pentru intervenție coordonată, vor fi create echipe multidisciplinare de specialiști și vor fi instruiți profesioniști din sistemul public și privat.
Protecția victimelor nu este doar o problemă juridică. Este o problemă socială care trebuie tratată cu responsabilitate.
# Care este situația în alte județe?
– Din păcate, infrastructura este inegală. Există județe în care serviciile de sprijin pentru victime sunt bine dezvoltate și altele în care acestea sunt limitate.
Tocmai de aceea am insistat pe programe naționale coordonate, astfel încât protecția să nu depindă de norocul locului în care trăiești. O femeie dintr-o comună din Argeș trebuie să fie la fel de protejată ca o femeie din București sau Cluj.
Mi-aș dori să văd în fiecare județ câteva măsuri concrete. De exemplu, posibilitatea ca primăriile să ofere vouchere pentru chirie victimelor care vor să plece de lângă agresor, dar nu au unde să locuiască.
De asemenea, este foarte important ca legea care permite angajatorilor să primească 2.250 de lei pe lună pentru angajarea victimelor violenței domestice sau traficului de persoane să fie aplicată cât mai mult. Independența economică este, de multe ori, cheia ieșirii dintr-o relație abuzivă.
# Cum simplificăm accesul femeilor din mediul rural la asistență juridică?
– În mediul rural, informația ajunge mai greu. Dar, tocmai acolo, trebuie să insistăm cel mai mult.
Comunitatea locală joacă un rol esențial. Primarii, asistenții sociali, profesorii sau medicii de familie sunt cei care pot observa primele semne ale violenței și pot ajuta o victimă să facă primul pas.
În același timp, independența economică este esențială. O femeie care are un venit este o femeie care poate spune „gata”. De aceea subvenția acordată angajatorilor care angajează victime ale violenței domestice este un instrument foarte important.
# Ce alte legi pregătiți pentru protecția femeilor și copiilor?
– Sper ca foarte curând să reușim un pas istoric: definirea femicidului în legislația românească. Este important ca statul să recunoască acest fenomen și să îl trateze ca atare.
În paralel, lucrăm la înăsprirea sancțiunilor pentru relele tratamente aplicate minorilor, la eliminarea condiției plângerii prealabile în cazul infracțiunii de viol și la introducerea unui sistem național de colectare a datelor privind femicidul.
Pentru că fără date clare nu putem construi politici eficiente de prevenție.
# De curând, ați fost în vizită la Penitenciarul de femei Târgșor. Ne puteți spune o poveste de viață care v-a impresionat?
– La Penitenciarul de femei de la Târgșor sunt peste 550 de deținute. Fiecare are o poveste. Multe sunt povești foarte grele.
Am întâlnit o femeie care ajunsese să își ucidă soțul după ani de violență. Nu justific fapta. Dar când îi asculți povestea, înțelegi că statul a intervenit prea târziu.
Am întâlnit și o femeie care a ajuns în închisoare pentru furt, încercând să își hrănească copiii într-o casă în care alcoolul și violența distruseseră totul.
# Cum pot fi învățate femeile să spună „NU” violenței de orice fel?
– Prin educație și prin exemple. Trebuie să spunem clar – controlul nu este iubire, frica nu este normalitate și abuzul nu este ceva ce trebuie suportat.
Prin programele naționale vor fi formate peste 6.000 de cadre didactice, iar peste 20.000 de elevi și studenți vor participa la activități de informare și prevenție.
Schimbarea începe în școală, continuă în familie și se consolidează în comunitate.
Iar mesajul meu pentru femeile din Argeș este simplu: nu sunteți singure. Și nu trebuie să acceptați niciodată violența.
