”În procesul-verbal semnat de medicul Aurel Dumitrescu se consemna că în cursul zilei de 4 februarie 1963, Ion Mihalache a intrat „în stare comatoasă”, decedând ,,la orele 2.10 noaptea”, drept cauză a morţii fiind menţionată „insuficienţă circulatorie cerebrală – edem cerebral”. A doua zi, decesul a fost înregistrat la Sfatul Popular al oraşului Râmnicu Sărat la nr. 35/963, iar la 14 februarie s-a aprobat comunicarea decesului familiei.” – Memorialsighet.ro.
Săptămâna trecută, pe 5 februarie, la 62 de ani de la trecerea în Veșnicie, marele om politic Ion Mihalache a fost comemorat la Paraclisul Momorialului Închisoarea Pitești.
Născut la 18 februarie 1882 la Topoloveni, Argeș, Mihalache a fost învăţător, lider istoric al PNŢ, preşedinte şi, alternativ, vicepreşedinte al PNŢ, ministru în mai multe guverne ţărăniste. Dar viața lui, pe cât de bravă, a luat o întorsă dramatică.
După cel de-al Doilea Război Mondial, Ion Mihalache s-a opus comunismului susţinut de trupele bolşevice, iar acest fapt l-a costat libertatea și viața. Arestat la 65 ani, pe 14 iulie 1947, a fost condamnat la temniţă grea pe viaţă, pentru “crima de înaltă trădare”. Inițial a fost internat la Galaţi, apoi a fost transferat la Sighet, pe 15 august 1951. În 1955 este mutat la Râmnicu Sărat, unde moare în noaptea de 5 februarie, după ani de torturi și umilințe.
