Nici nu a început bine anul 2026, că ne-am trezit cu măsuri dure, fără număr. Și totuși nu este o surpriză. Austeritatea este cheia, iar nemulțumirea socială nu va lipsi. Opoziția strigă la portavoce, dar realitatea este că nu prea avem de ales. După ani în care guvernele au gestionat banul public fără cap, a venit nota de plată, și e tare piperată.
Săptămâna trecută, am stat de vorbă cu senatorul Mihai Coteț, care face parte din comisia de buget, finanțe din Senatul României, și am abordat o serie de subiecte. Cum să înțelegem provocările prin care trecem și la ce să ne așteptăm în acest an, puteți citi în interviul de mai jos.
”Majorarea salariului minim nu este nicio soluție miraculoasă, niciun dezastru în sine”
# Prima zi de concediu medical nu se mai plătește în România. Motivul – descurajarea românilor care abuzau de concediile de scurtă durată. Credeți că măsura își va atinge scopul sau că mai degrabă vor fi dezavantajați românii care au cu adevărat nevoie de concediu medical?
– Sistemul concediilor medicale din România a fost, fără îndoială, vulnerabil la abuzuri. Nu vorbim de simple suspiciuni, ci de situații documentate, inclusiv cazuri în care un singur medic a emis sute de certificate medicale într-o singură zi. Era inevitabil ca statul să intervină.
Decizia de a face prima zi de concediu medical neplătită este o măsură de descurajare, aplicată temporar și care trebuie evaluată pe bază de date clare. Nu este o invenție românească – există state europene unde una sau chiar două zile de concediu nu sunt plătite tocmai pentru a limita utilizările nejustificate.
În același timp, trebuie spus foarte clar: statul nu trebuie să corecteze un abuz printr-o nedreptate nouă. Dacă evaluările vor arăta că oameni care chiar se îmbolnăvesc sunt afectați pe nedrept, măsura trebuie ajustată. Scopul nu este economisirea bugetului cu orice preț, ci curățarea unui sistem vulnerabil la excese, păstrând protecția reală pentru cei care au nevoie.
# Reducerile de cheltuieli vor fi decise înainte de adoptarea bugetului de stat, deci foarte repede. O presiune uriașă pe primari și pe șefii instituțiilor publice. Anticipați că s-ar putea produce blocaje în UAT-uri și instituții?
– Presiunea este reală și nu trebuie ignorată. Ritmul este alert, iar acest lucru pune o sarcină serioasă pe administrația locală. Totuși, riscul de blocaj nu vine atât din viteză, cât din modul în care sunt făcute ajustările.
În multe administrații locale există cheltuieli care pot fi reduse fără a afecta serviciile esențiale: structuri administrative umflate în timp, contracte supradimensionate, cheltuieli fără evaluare reală a eficienței. Aici este, de fapt, spațiul de manevră.
Scopul nu este blocarea administrației locale, ci obligarea ei să-și stabilească prioritățile în mod real, nu formal. Dacă Guvernul va combina fermitatea cu dialog și flexibilitate în aplicare, blocajele pot fi evitate. Gestionarea cumpătată a banului public ar trebui să fie o regulă permanentă, nu o reacție de criză.
# La 1 iulie se majorează salariul minim pe economie. Măsura va pune presiune mai ales pe firmele mici, dar va aduce și amenzi de circulație mai mari, precum și prețuri majorate la o sumă de servicii. Salariul minim majorat este de bun augur în 2026?
– Majorarea salariului minim nu este nicio soluție miraculoasă, niciun dezastru în sine. Are o componentă socială legitimă, într-un context în care costul vieții a crescut semnificativ.
În același timp, trebuie spus onest că presiunea se mută asupra firmelor mici și mijlocii. Fără măsuri complementare – reducerea birocrației, stabilitate fiscală, sprijin pentru IMM-uri – există riscul ca majorarea să se regăsească în prețuri sau în restrângerea activității unor afaceri.
Salariul minim ajută doar dacă statul nu ia cu o mână ce dă cu cealaltă.
Degeaba crești salariul minim, dacă în paralel cresc prețurile la raft sau la tot felul de servicii. Dacă această creștere este parte dintr-un pachet coerent și predictibil, poate fi de bun augur în 2026. Dacă este izolată și dublată de alte presiuni peste noapte, efectul pozitiv se pierde rapid.
# Care este cea mai mare temere pe care ar trebui să o aibă antreprenorii în 2026?
– Cea mai mare temere nu este o taxă anume, ci impredictibilitatea. Antreprenorii pot gestiona costuri mai mari, pot ajusta planuri, pot investi sau amâna investiții. Ce nu pot gestiona este schimbarea frecventă a regulilor, anunțată târziu și fără timp de adaptare.
O a doua preocupare este scăderea cererii, într-un context în care consumul devine mai prudent. Pentru multe firme mici, problema nu este salariul minim, ci riscul ca piața să se contracte.
În același timp, lipsa forței de muncă rămâne o presiune majoră. Multe companii nu se tem că trebuie să plătească mai bine, ci că nu au cui.
Cred însă că 2026 poate fi și un an al oportunităților pentru antreprenorii care reușesc să se adapteze rapid. Antreprenorii nu cer privilegii, ci un lucru simplu: reguli stabile și clare. Dacă acestea există, economia se poate adapta chiar și într-un context dificil.
# Premierul Bolojan este singurul dispus să-și asume niște programe dure de guvernare, care vor aduce stabilitate în România. Când putem spera că vom vedea luminița de la capătul tunelului?
– Ar fi o greșeală să vorbim despre o „luminiță” care apare peste noapte. România iese dintr-o perioadă complicată prin consecvență, nu prin gesturi simbolice.
Totuși, intrăm în 2026 cu perspective mai bune decât în ultimii ani, iar acestea sunt susținute de date concrete. Inflația este proiectată să scadă spre 3–3,5% în 2026, deficitul bugetar este estimat în scădere, iar creșterea economică începe să se bazeze mai mult pe investiții decât pe consum alimentat din datorie.
Un element-cheie este schimbarea motorului de creștere: investițiile publice și fondurile europene. România are ca obiectiv atragerea a aproximativ 15 miliarde de euro din fonduri europene în 2026, dintre care aproape 10 miliarde prin PNRR.
În ultimele luni, Guvernul Bolojan a transmis semnale importante de credibilitate: creșterea încasărilor din TVA printr-o colectare mai eficientă, aproape dublarea sumelor solicitate și rambursate din fonduri europene și, pentru prima dată în ultimii 15 ani, o scădere reală a cheltuielilor cu personalul bugetar. Costurile se simt înainte ca beneficiile să fie vizibile, dar alternativa ar fi fost amânarea din nou a deciziilor grele. Iar asta ne-ar fi ținut în același tunel.
# Vor fi românii mai săraci la finele acestui an?
– Pentru o parte dintre români, în special cei cu venituri mici și medii, presiunea va continua. Costul vieții a crescut, iar efectele scumpirilor din ultimii ani nu dispar imediat, chiar dacă inflația încetinește.
Pe de altă parte, România intră într-o fază de stabilizare economică: investițiile cresc, fondurile europene încep să producă efecte, iar dezechilibrele se corectează treptat. Problema reală rămâne decalajul dintre statistici și viața de zi cu zi.
De aceea, rolul statului în această perioadă este esențial: ajustarea nu trebuie să cadă disproporționat pe cei care au cel mai puțin. Finalul acestui an nu va aduce miracole, dar poate marca începutul unei corecții reale, dacă direcția este menținută și dacă protecția celor vulnerabili rămâne o prioritate.
