Evenimentele culturale prilejuite de Zilele Orașului Mioveni au început luni, 23 iunie 2025, cu un moment editorial de excepție: lansarea romanului „Daniel și Daniil”, semnat de jurnalistul și scriitorul Gheorghe Smeoreanu.
Evenimentul a avut loc în holul principal al Primăriei Orașului Mioveni, în prezența unui public numeros și a unor invitați de marcă din sfera culturală și administrativă.
Deschiderea oficială a fost susținută de Cornel Popescu, directorul Muzeului Județean Argeș și consilier local, care a prezentat în câteva cuvinte romanul și pe autorul său, conturând cu finețe profilul literar și jurnalistic al domnului Gheorghe Smeoreanu.
Primarul orașului Mioveni, Aurel Costache, a transmis autorului felicitări pentru noua apariție editorială, subliniind totodată deschiderea administrației locale față de inițiativele culturale menite să îmbogățească viața comunității.
Invitatul special al lansării a fost scriitorul și doctorul în filozofie Leonid Dragomir, apreciat pentru contribuțiile sale remarcabile în domeniul reflecției culturale și filosofice contemporane. În cadrul intervenției sale, acesta a oferit o lectură profundă și nuanțată a romanului, evidențiind echilibrul subtil dintre dimensiunea spirituală și zbuciumul lumii moderne.
Romanul „Daniel și Daniil” aduce în prim-plan două lumi aparent îndepărtate – una monahală, cufundată în taina rugăciunii, și cealaltă, a tinerilor aflați pe drumurile Europei – pe care autorul le pune în oglindă cu sensibilitate și forță narativă.
Este o poveste despre căutare și trezire, despre vocație, îndoială și regăsire, spusă într-un stil care îmbină liricul cu realul, introspecția cu frământările cotidianului.
Ținând cont de studiile universitare teologice ale scriitorului-autor, cartea oferă și o notă a propriilor cugetări de natură religioasă. Acțiunea se desfășoară pe două planuri, inițial opuse, unul al trăirii duhovnicești, curată, smerită, liniștită, care mută pietrele munților cu puterea credinței, și un altul conceput ca un roman de acțiune, un roman al agitației și greșelilor omului de astăzi. Planurile se contopesc undeva, într-un mod surprinzător. Planurile se regăsesc și într-o zonă eterică, unul al credinței nestrămutate, altul al lipsei acestei credințe. Limbajul folosit, în ambele cazuri, este unul superb, bine șlefuit, de povestitor înnăscut, conținând totodată rugăciuni puternice și autentice.
Finalul poveștii (romanului) poate fi considerat fericit, însă este unul care te pune serios pe gânduri, așa cum se întâmplă după lectura unei cărți valoroase!
