# Cărturarul care le-a dat copiilor de ţărani şi robi ai pământului şansa de a învăţa alături de cei ai boierilor
Constantin Golescu, cunoscut sub numele de Dinicu Golescu, (7 februarie 1777 –5 octombrie1830), boier și cărturar român, fiu al marelui ban din Țara Românească, Radu Golescu și al Zoiței Florescu, este omul căruia istoria acestui neam îi datorează, printre altele, şi un mare pas în ceea ce avea să însemne transformarea învăţămîntului românesc.
A studiat, ca şi fratele său mai mare, Iordache, la Academia grecească din București şi a participat alături de acesta la înființarea unei societăți literare secrete la Brașov. În 1825, cu prilejul călătoriei sale prin Europa a fost inițiat în Francmasonerie într-o lojă masonică din Elveția, iar în același an, la încheierea itinerariului, începe să participe la lucrările unei loji bucureștene.
Ispravnic, hatman și mare logofăt în Muntenia, Dinicu Golescu a avut un cuvânt de spus în ceea ce a însemnat evoluţia culturală a acestui neam. În 1826 a înființat, pe moșia sa din Golești, o școală în care puteau învăța gratuit (cheltuielile fiind suportate de familia sa) tineri indiferent de categoria socială din care făceau parte.
Este vorba de ceea ce a rămas în istorie drept Şcoala Slobodă Obştească de la Goleşti, locul unde copiii pălmaşilor puteau studia alături de cei ai boierilor.
Predarea se făcea în limba română, iar manualele erau gratuite
Ideea i-a venit marelui om de cultură, în urma călătoriilor sale prin Europa, “Dinicu Golescu a ţinut să le arate celor de acasă adevărata cale de propăşire a neamului. Doar lumina învăţăturii este cea care dă valoare unui popor, spunea marele cărturar, care a înfiinţat, după călătoriile sale prin Europa, prima şcoală superioară din mediul rural din Ţara Românească” spune Filofteia Pally, directorul Muzeului de la Goleşti.
La Şcoala Slobodă Obştească de la Goleşti, deschisă tuturor categoriilor sociale, predarea se făcea în limba română, iar manualele erau gratuite.
“Copiii de boieri, de ţărani şi robi ai pământului învăţau laolaltă, iar pentru prima dată, la învăţătură erau primite şi fete, alături de băieţi. De ceea ce însemna educaţia fetelor se ocupa, personal, soţia lui Dinicu Golescu, Zinca Golescu”, mai spune Filofteia Pally
Însuşi Heliade Rădulescu a predat la Goleşti
În total, copiii care studiau la Goleşti urmau 6 ani de cursuri. “Cursul elementar şi cursul gimnasticesc, superior sau filosoficesc. Predarea se făcea după programa occidentală. Copiii studiau geografia ţării, dar şi geografia lumii, istoria românilor, dar şi istoria popoarelor lumii. Învăţau, de asemenea greacă, latină, franceză etc.”, adaugă Filofteia Pally.
La Şcoala Slobodă Obştească de la Goleşti au predat marii cărturari Aaron Florian şi Ion Heliade Rădulescu – cel care a şi introdus aici sistemul lancasterian, de dezvoltare a învăţământul prin monitori. Metoda urmărea ca un singur dascăl să înveţe un număr mare de elevi cu ajutorul celor mai buni elevi la învăţătură din clasă (monitori). Practic, elevii erau împărţiţi în grupuri mici, în care exersau cu degetul scrierea înainte de a caligrafia literele pe tăblii – mobilierul specific.
Şcoala finanţată Dinicu Golescu a funcţionat în perioada 1826 – 1830, anul morţii marelui cărturar, timp în care familia Golescu a pus la dispoziţia elevilor şi locuri de cazare.
Ce-i mai datorăm marelui cărturar
La 1826, Dinicu Golescu şi Ion Heliade Rădulescu scot revista de orientare iluministă „Curierul românesc”, iar un an mai târziu, cei doi pun bazele „Societății Literare” din București, ale cărei şedinței aveau loc în casele lui Dinicu Golescu, pe Podul Mogoșoaiei.
În același an, marele cărturar inițiază apariția primei reviste în limba română „Fama Lipschii” (gazetă tiparită la Leipzig, în Germania, cu apariție lunară).
Cea mai importantă dintre scrierile sale, este lucrarea “ Însemnare a călătoriei mele, Constantin Radovici din Golești, făcută în anul 1824, 1825, 1826,” scoasă la Buda în 1826, primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română. Printre notele sale de drum se numără şi referiri critice la starea de înapoiere socială și culturală a Țării Românești. C.S.
