Trăim vremuri ciudate în care tradiţiile şi credinţa în Dumnezeu sunt supuse atacurilor constante şi se încearcă distrugerea lor. În aceste vremuri eu aleg să fiu un apărător al valorilor care au stat la baza construirii acestui neam. Poporul român a trecut de-a lungul timpului prin multe situaţii grele, dar credinţa în Dumnezeu a fost acel punct comun care i-a ţinut pe români uniţi şi au putut să meargă mai departe cu fruntea sus.
Renunţarea la tradiţii înseamnă să lăsăm în urmă cea mai pură parte din noi. Acea parte din copilărie în care bunicile noastre făceau cozonaci cu gust şi miros copleşitor. Pâine pe plită şi mere sau dovleac la cuptor. Acea parte în care bunicii ne spuneau poveşti nemuritoare la gura sobei sorbind din vinul fiert cu mireasmă îmbietoare.
Acele dimineţi de duminică în care toată familia îşi îmbrăca cele mai frumoase haine şi mergeam la biserică pentru a asculta slujba şi a ne ruga. Acele momente când abia aşteptam să vină vremea colindatului. Şi câte şi mai câte astfel de momente care acum se pierd cu fiecare an ce trece.
Eu vreau ca şi viitoarele generaţii să se bucure de astfel de momente şi să înţeleagă că există atât de multe lucruri frumoase în această ţară şi în tradiţia românească încât să îşi dorească să le păstreze şi să le dea la rândul lor mai departe. Să existe un echilibru. Îmi doresc tradiţiile româneşti şi cultura noastră atât de bogată şi frumoasă să fie duse mai departe, dar pentru asta avem nevoie de oameni care să se opună curentului de distrugere a tradiţiilor şi încercărilor de dezrădăcinare a poporului român.
